duminică, 26 iunie 2016

Who is the god of fortresses? (Cine este dumnezeul fortaretelor)

"But in his estate shall he honour the God of fortresses: and a god whom his fathers knew not shall he honour with gold, and silver, and with precious stones, and pleasant things." Daniel 11.38

The passage above contains a key notion. Who is this god of fortresses? Knowing this would make the understanding of the prophecy a lot more easy and certain.
First of all some translations render fortresses as forces. The correct meaning is this:

Original: מעז מעז מעוּז מעוז
Transliteration: mâ‛ôz mâ‛ûz mâ‛ôz mâ‛ûz
Phonetic: maw-oze'
BDB Definition:
place or means of safety, protection, refuge, stronghold
place of safety, fastness, harbour, stronghold
refuge (of God) (figuratively)
human protection (figuratively)
Origin: from H5810
TWOT entry: 1578a
Part(s) of speech: Noun Masculine
Strong's Definition: From H5810; a fortified place; figuratively a defence: - force, fort (-ress), rock, strength (-en), (X most) strong (hold).

Inaccurate translations have caused some to interpret this in terms of New Age spirituality, the Star Wars "force", etc. As fascinating as this may be the correct translation is still "fortresses".
Another interpretation that I've seen is that this refers to the god of islam, Alah. As controversial as it sounds this might not be far from the truth.
But again it uses the word forces and it interprets it as the forces of islam, the jihadi warriors.
I have also seen an interpretation that combine the two interpretations above saying that the god of islam is described as an impersonal god  much like the intelligent force of New Age lore. Now that's interesting.
All of this interpretations sound, unfortunately, like speculation, but I have to admit that I haven't spent much time doing a thorough study of the subject. I decided to investigate the subject on my own starting, somewhat biased, with searching for the word stronghold in combination with al-Aqsa. After reading through some sites I came across the concept of "ribat". This is a concept in islam charged with profound meaning. Its use is usually in the context of jihad.
The root of the word means "to tie", or hold strong, and it has been used in the Quran and the Hadith in the sense of tying horses and getting ready for war: " To secure Islamic frontiers for which it is necessary to be armed with military hardware, conventional or modern, so that the enemy abstains from venturing against Islamic frontiers." (http://www.muftisays.com/blog/Seifeddine-M/2517_02-02-2012/surah-aal-imran-200.html)

But the word has more than one sense or meaning and another simple definition would go like this:

"A ribat (Arabic: رﺑ ﺎ ط; ribāṭ, hospice, hostel, base or retreat) is an Arabic term for a small fortification as built along a frontier during the first years of the Muslim conquest of North Africa to house military volunteers, called the murabitun." (Wikipedia - Ribat)

The Ribat at Monastir, Tunisia.

So a ribat was a fotified place that guarded islamic conquests in which volunteers called murabitun or marabout where lodged.

"Marabout , Arabic murābiṭ,  (“one who is garrisoned”), originally, in North Africa, member of a Muslim religious community living in a ribāṭ, a fortified monastery, serving both religious and military functions. Men who possessed certain religious qualifications, such as the reciters of the Qurʾān (qurrāʾ), transmitters of Ḥadith (muḥaddithūn), jurists of Islamic law (fuqahāʾ), and ascetics, lived in the ribāṭ and were held in honour by the common people. When Islam spread to western Africa in the 12th century, its propagators became known as al-Murābiṭūn (Almoravids), and every missionary who organized a group of disciples became known as a murābiṭ. In the 14th century, when Sufism (mysticism) pervaded Muslim religious life, the murābiṭ, in the Maghrib, came to be the designation for any preacher calling for the formation of Sufi fraternities according to the “order” (ṭarīqah) of Abū Madyan. Thus, the word lost all trace of its original literal meaning of military defense, and in Algeria murābiṭ came to be used for the tomb, usually domed, in which a pious man is buried." (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/363722/marabout)

Originaly the term ribat was used to designate the coastal cities along the Mediteranean shores. However in the Middle Ages, perhaps due to the Crusades, a tradition developed that connected sacred places, like Jerusalem, to the original ribat cities. In contemporary times the notion has been used in the context of the struggle against western colonialism and zionism. In time the concept has taken on epic proportions with the entire Levant being considered "an immense ribat":

"And yet Jerusalem and Palestine were only parts of the larger territory of geographical Syria (a region much larger than the modern country of Syria), known in Arabic as al-Sham, which was also claimed as sacred space, from Egypt in the west to Euphrates in the east, and from the Taurus Mountains in the north to the Red Sea in the south. Like al-Andalus, certain traditions have it that Syria was to be treated as one immense ribat. "Whoever stays in one of its cities, he is in a ribat; whoever stays in one of its frontier-fortresses he is on jihad." Its armies were styled the swords or arrows of a wrathful God; it was a region protected  by the wings of angels; prayer there was held to be virtuous beyond prayer in other regions, for "God has divided goodness in ten parts; He put nine-tenths of it in Syria and the remainder in other parts of the world." During the End Times "true belief will be in Syria," where the righteous will assemble and from which all humanity will be judged." (The Race for Paradise: An Islamic History of the Crusades By Paul M. Cobb, page 34)

The need to guard this places has been echoed in an official document from which I give the following quote from an organization such as the OIC, comprised of about 57 muslim countries:

"Jerusalem is the key to the Ka'ba [in Mecca] and to the Tomb of the Prophet [in al-Madina], in as much as its topographic structure makes it imperative to be under [Muslim] control, in order to ensure that Mecca and al-Madina will be protected." (see Jerusalem and Its Role in Islamic Solidarity By Yitzhak Reiter, Palgrave Macmillan; page 33)
This quote is too relevant to be left unmentioned although I haven't been able to confirm its autenticity. But after all, even so, if you think about it, it is just the pure truth.

To show how vast and important the concept of ribat is even now it's worth mentioning that sites like Twiter and Facebook are called by modern jihadists electronic ribats meaning "fronts". (http://www.jihadica.com/the-‘who’s-who’-of-the-most-important-jihadi-accounts-on-twitter/)

The concept is apparently used even in schoolbooks by the Palestinian Arabs:
"The Ribat for Allah is one of the actions related to Jihad for Allah, it means: Being found in areas where there is a struggle between Muslims and their enemies... the endurance of Palestine’s people on their land … is one of the greatest of the Ribat and they are worthy of a great reward from Allah." [Islamic Education, grade 12, pp. 86-87] (From nationalist battle to religious conflict: New 12th Grade Palestinian schoolbooks present a world without Israel  February 2007   Written by Itamar Marcus, Director, Palestinian Media Watch Barbara Crook, Associate Director, Palestinian Media Watch  With PMW research staff )

Now who is the god of the ribats? It is Alah indeed. Though I might be wrong.

And here is the cure:
"For though we walk in the flesh, we do not war after the flesh:
(For the weapons of our warfare are not carnal, but mighty through God to the pulling down of strong holds;)
Casting down imaginations, and every high thing that exalteth itself against the knowledge of God, and bringing into captivity every thought to the obedience of Christ;" 2 Cor 10.3-5

Ribat in todays news


There is no anti-antichrist

I can't tell you how many times I've seen this idea that the devils' plan is to fake Jesus' return. The idea usualy involves the presence of a false or couterfeit antichrist whom the real antichrist will destroy. And some say that this last antichrist will claim to be Christ. In the same spirit people see the events that are unfolding, like Israel coming back into the land and everything that goes with that, but put all that aside saying it's all devils hand and a conspiracy not mentioning or realising that this would make God the devil. I don't want to mention any site because I don't want people to read that and go on a thousand rabbit trails that lead nowhere. But sure many will not be spared of that confusion, as I wasn't, because this stuff is everywhere. What is worst is that you see sites commenting on prophecy that don't even state outright and clear this idea which is instead implied.

But this anti-antichrist (read "in place of" antichrist) idea is clearly unreasonable and has no base in reality because it implies that people, the majority, are aware of prophecy, that they care about it or believe it. Why would the devil try and appeal to believers? Why would he try to have the unbelievers look into prophecy as a serious thing? Why would he dispel the prevailing darkness? Why would he ruin the works of "Renaissance" and "Enlightment"? Sure, the enemy will try to deceive even the elect if it was possible but why is not possible is because the elect are aware of prophecy and not only that but they also watch.

Instead what antichrist does is to oppose the holy covenant, appeal to those who also do so and corrupt by flateries (or fine promises) those that forsake it. And to be more clear, the holy covenant is the promise of God to Abraham, Isaac and Jacob that they and their seed will inherit the land, that they will posess the gate of their enemies. And that's where all the fuss is. I mean if someone would own your gate or door what would you do? And we know at least of one gate in that land and that is the summit of mount Hermon where the watchers descended in the preflood era.

miercuri, 28 octombrie 2015

Ioan 3:16

Hitler vorbeste despre Dezvaluirea Existentei "Extraterestrilor"

Hitler vorbeste despre Dezvaluirea Existentei "Extraterestrilor" si de ce Papa vrea sa boteze Martieni.

Celebrul "meme" dupa clipul din filmul "Der Utergang" intr-o noua varianta.

Dupa ce Hitler afla ca Mos Craciun nu exista i se dezvaluie ceva si mai revoltator...

vineri, 27 februarie 2015

Marele Comision

Marele comision - Marea Dospire - Marea Invocatie

Cei mai multi nu au luat in seama cum vede Domnul marele comision facut de biserica de-a lungul veacului acesta. Luandu-si ordinul din pasajul gasit in Matei 28, biserica aproape ca a implinit revelatia profetica din pasajul gasit in Matei 13, un lucru foarte ingrijorator.
Duceți-vã și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatãlui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Și învãțați-i sã pãzeascã tot ce v'am poruncit. Și iatã cã Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã la sfîrșitul veacului. Amin (Matei 28:18-20)
Desi sunt un amator al prozelitismului, nu apreciez pozitiv rezultatele celor care marsaluiesc cu madrie sub acest steag. Iata de ce. In loc sa indeplineasca Marele Comision, ceea ce face biserica in privinta misionarismului si evanghelizarii in general s-ar numi mai bine Marea Dospire.

Cateva dintre pildele spuse in capitolul 13 ale Evangheliei lui Matei si a lui Luca se refera la ceea ce cei mai multi considera timpul bisericii. Denumirile folosite sunt "imparatia Domnului" si "imparatia cerurilor". Exista o interpretare care se poate extinde pana la gradina Edenului dar nu este subiectul pe care ma voi concentra acum. Pentru inceput iata doua pilde din Matei.
 Isus le-a pus înainte o altã pildã, și le-a zis: „Împãrãția cerurilor se aseamãnã cu un grãunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a sãmãnat în țarina sa. Grãuntele acesta, în adevãr, este cea mai micã dintre toate semințele; dar, dupã ce a crescut, este mai mare decît ierburile și se face un copac, așa cã pãsãrile cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”Le-a spus o altã pildã, și anume: „Împãrãția cerurilor se aseamãnã cu un aluat, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei mãsuri de fãinã de grîu, pînã s'a dospit toatã plãmãdeala.” (Matei 13:31-33)
Pentru multi ani nu am putut vedea clar ceea ce inseamna. Pana la urma, am fost gata sa accept adevarul, si cand Domnul a inceput sa-mi arate am fost ingrozit. Daca nu ai putut percepe ceea ce sugerez aici, te incurajez sa-l intrebi pe Domnul in rugaciune pana vei rezolva problema. Aceasta este o baza pentru discernamant in ceea ce priveste Marele Comision.

Pildele despre samanta de mustar si aluatul dospit se gasesc intr-o constructie literara speciala care ajuta la interpretare.  Ni se relateaza o pilda despre imparatia cerurilor asemanata cu un om care a semanat samanta buna in pamant. Dupa aceea apar pildele cu samanta de mustar si aluatul. Apoi Domnul da interpretarea pamantului, care incercuieste si le leaga pe celelalte impreuna. Aceste trei sunt inrudite dand o descriere asemanatoare a timpului bisericii.

Iata pildele care apar ca o paranteza de deschidere:
 Isus le-a pus înainte o altã pildã, și le-a zis: „Împãrãția cerurilor se aseamãnã cu un om care a sãmãnat o sãmînțã bunã în țarina lui. Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrãjmașul lui, a sãmãnat neghinã între grîu, și a plecat.  Cînd au rãsãrit firele de grîu și au fãcut rod, a ieșit la ivealã și neghina.  Robii stãpînului casei au venit, și i-au zis: „Doamne, n'ai sãmãnat sãmînțã bunã în țarina ta? De unde are dar neghinã?” El le-a rãspuns: „Un vrãjmaș a fãcut lucrul acesta.” Și robii i-au zis: „Vrei dar sã mergem s'o smulgem?”  ,Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgînd neghina, sã smulgeți și grîul împreunã cu ea. Lãsați-le sã creascã amîndouã împreunã pînã la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerãtorilor: „Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s'o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu.” (Matei 13:24-30)
Si iata interpretarea:
Atunci Isus a dat drumul noroadelor, și a intrat în casã. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, și I-au zis: „Tîlcuiește-ne pilda cu neghina din țarinã.” El le-a rãspuns: „Cel ce samãnã sãmînța bunã, este Fiul omului.  Țarina, este lumea; sãmînța bunã sînt fiii Împãrãției; neghina, sînt fiii Celui rãu.  Vrãjmașul, care a sãmãnat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerãtorii, sînt îngerii.  Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului.  Fiul omului va trimete pe îngerii Sãi, și ei vor smulge din Împãrãția Lui toate lucrurile, cari sînt pricinã de pãcãtuire și pe ceice sãvîrșesc fãrãdelegea,  și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților  Atunci cei neprihãniți vor strãluci ca soarele în Împãrãția Tatãlui lor. Cine are urechi de auzit, sã audã. (Matei 13:36-43)
In pamantul (țarina :) in care a fost semanata samanta buna, un dusman seamana samanta rea, neghina. Samanta creste si produce cereale. Trebuie sa observam cum este descrisa recolta care este gata de recoltat la sfarsitul veacului in versul 39. Doar atunci se poate observa diferenta dintre grau si neghina. Aceasta, prieteni, este ziua de astazi, cand recolta este aproape si fii celui rau au devenit usor de recunoscut. In ultimii ani multi dintre noi am inceput sa intelegem realitate semanarii literalmente a fiilor celui rau in lume. Intr-un context mai larg acest lucru a inceput cu Cain, primul nascut din femeie, dar o privire mai concentrata este necesara aici. Atentia este concentrata pe veacul bisericii, ekklesia insasi, cei chemati afara. Iti este clar lucrul asta? Neghina este in biserica.

In aceste trei pilde imparatia cerului este asemanata cu lucrul cu samanta buna, samanta de mustar si aluatul. Cele trei sunt legate structural impreuna asa ca hai sa le comparam. Fiecare este o imagine a desfasurarii veacului acesta. Biserica este prezentata la inceput ca pura si buna, apoi infiltrata si corupta de agentia diavolului prin intermediul semintei lui ca agent de dospire. Acestia sunt un agent corupator si un agent de expansiune.

Impreuna cu samanta buna semanata de om in pamantul lui a fost semanata neghina. In urmatoarea pilda un om a semanat de asemenea samanta in terenul lui, o samanta de mustar. Mustarul creste ca o planta joasa (cam ca rostopasca). Este ceva ne-natural ca mustarul sa cresca si sa devina "un copac", este o pervertire. Mustarul "se face un copac" dupa ce a crescut, dupa cum ni se spune, ceea ce poate fi comparat cu coacerea cerealelor. Numai atunci devine vizibila neghina in prima pilda, si comparativ cu a doua, pasarile cerului vin si isi fac cuiburi in el.
Isus le-a pus înainte o altã pildã, și le-a zis: „Împãrãția cerurilor se aseamãnã cu un grãunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a sãmãnat în țarina sa. Grãuntele acesta, în adevãr, este cea mai micã dintre toate semințele; dar, dupã ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile și se face un copac, așa cã pãsãrile cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” (Matei 13:31,32)
Pasarile cerului sunt recunoscute in mod comun ca o metafora pentru demoni. Ceea ce ni se spune este ca biserica care a inceput cu 12 oameni in Galileea si adunare din casa in casa in Ierusalim a devenit o institutie religioasa globala supra-extinsa identificata cu o prostituata, Babilonul cel Mare. Asta este o afirmatie severa, este adevarat, dar este meritata. Este o legatura clara cu Babilonul care poate fi observata in Daniel 4, in legatura cu ceea ce ni se descrie ca un copac inalt si pasarile cuibarite in Ezechiel 31 trebuie de asemenea observate.

In pilda aluatului dospit a inceput ca aluat nedospit, precum samanta buna semanata in pamant. Comparand cum cel rau a semanat neghina si mustarul a devenit corupt, in acest caz o femeie a luat si a ascuns aluatul in faina de grau.
Le-a spus o altã pildã, și anume: „Împãrãția cerurilor se aseamãnã cu un aluat, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei mãsuri de fãinã de grîu, pînã s'a dospit toatã plãmãdeala.” (Matei 13:33)
O femeie a adaugat fermentul, si o femeie este adesea simbolul unei biserici, a mamei prostituatelor. Ea poate fi identificata cu nume ca Maica Sfanta, Madona, Imparateasa Cerurilor, Isis si chiar Izabela (sotia lui Ahab, al saptelea Imparat al Israelului din Vechiul Testament, care a omorat profetii Domnului si a sfarsit mancata de caini in timpul lui Ilie si a lui Mica). Cu timpul, putina dospeala dospeste toata coca, prezentand o imagine asemanatoare celorlalte doua pilde.

Toate cele trei pilde ne informeaza despre coruptia bisericii, care a inceput intr-o stare nedospita, pura. Dar, "pe cand oamenii dormeau", fii celui rau au fost semanati in campul Domnului si invataturi ale demonilor s-au raspandit. Neghina si invataturile ei au corupt si transformat biserica. Amandoua pildele, pilda mustarului si a fainii dospite, ne informeaza despre cresterea acestei entitati, in interiorul careia se gaseste trupul lui Cristos. Samanta de mustar care este printre cele mai mici, cand plantata creste si cand se maturizeaza devine mai mare decat toate ierburile, si chiar s-a facut un copac. Prin natura si intentie dospeala umfla coca in mod dramatic. Daca ai facut vreodata paine stii din experienta cum drojdia umfla coca. Lasata in voia ei gramada devine o imputiciune (credeti-ma!) care nu seamana nici pe departe naturii si infatisarii de la inceput. Rezultatul acesta se compara cu mustarul pervertit si cu pamantul unde neghina a fost lasata sa creasca impreuna cu graul.

(Pentru cei care cred ca asta nu se aplica si Bisericii Ortodoxe la fel cum se aplica celei Catolice sau "sectarilor" ar face bine sa mai mediteze, dar sa continuam.)

Mai sunt lucruri de spus cu privire la elementele alegorice, dar in acest punct, in lumina pildelor, sa dam putina atentie felului cum biserica a ajuns la maturitate.

Intr-un cuvant evanghelismul descrie procesul. Altfel descris, biserica creste prin prozelitism. Institutiile o numesc misionarism. Programe sunt instituite precum campanii de marturisire, si "renasteri", etc. Este adevarat, Domnul a randuit ucenicia, botezul si invatarea practica de pazire a poruncilor lui in Matei 28, dar aici trebuie sa avem ceva gandire critica. Ceea ce vedem astazi ca se identifica ca biserica este fructul acelei activitati.

Deci, ceea ce apare astazi ca rezultat este ceea ce citim in Matei 13, nu-i asa? Bugete de marketing sunt planificate pentru a agata "clientii" si stimulente sunt date de pomana precum politicienii cumpara voturi. Sincer, marea parte a acestei activitati nu este decat mita si zadarnicie. Pradarea sexuala pare standardul. Multi acuza Romano Catolici si Iezuitii si altii ca ei (Ortodoxia) ca urmaresc facerea de averi si largirea (pastrarea) domeniului lor, exploatand pe oricine si orice pentru a-si satisface poftele. Ei bine... da, acestea sunt tinte usoare. Aceia ce fac parte din fiicele Babilonului danseaza pe aceleasi tonuri, inchinandu-se la aceiasi dumnezei cu idoli si altare cu forme din ce in ce mai subtile!

Problema nu este ceea ce deriva din munca autentica de evanghelizare, ucenicie, botez si invatare si toate slujbele care sunt incurajate de duhul sfant pe deplin. Problema este ca neghina a invadat biserica si a umplut-o cu invataturile demonilor, transformand-o intr-o entitate pervertita si corupta care este o prostituata in loc de o fecioara pura. Acesta este fructul Marelui Comision. Aceasta este Marea Dospire. Asa creste mustarul. Asa este campul Domnului in care a sadit samnata buna.

Domnul Dumnezeul meu a pastrat o ramasita pe pamant, si chiar si astazi El munceste printre noi pentru a purta marturie credintei Lui in aceasta chestiune. Totusi, este o infestare cu neghina, si raspandirea doctrinelor lor s-a facut sub steagul Marelui Comision.

Sa facem niste legaturi aici, legand dospeala cu neghina. Identificarea clara a neghinei semanata de cel rau in campul Domnului este necesara pentru a transpune actiunea in imparatia cerurilor care este veacul bisericii.

In Matei 13 versul 25 citim ca, "pe cînd dormeau oamenii, a venit vrãjmașul lui si a sãmãnat neghinã între grîu". Domnul interpreteaza lucrul asta in versurile 38 si 39 ca, " neghina, sînt fiii Celui rãu. Vrãjmașul, care a sãmãnat-o, este Diavolul;" Aceasta este samanta sarpelui, nachash.

Isus arata cine sunt cativa din cei ce au reprezentat neghina in capitolul 8 din Ioan:
Voi aveți de tatã pe diavolul; și vreți sã împliniți poftele tatãlui vostru. El dela început a fost ucigaș; și nu stã în adevãr, pentrucã în el nu este adevãr. Oridecîteori spune o minciunã, vorbește din ale lui, cãci este mincinos și tatãl minciunii. (Ioan 8:44)
Este evident din versurile 3 si 13 ca fariseii si carturarii sunt cei vizati. Cu acest lucru in minte, observati cum aceiasi sunt identificati cu dospeala.
 În vremea aceea, cînd se strînseserã noroadele cu miile, așa cã se cãlcau unii pe alții, Isus a început sã spunã ucenicilor Sãi: „Mai întîi de toate, pãziți-vã de aluatul Fariseilor, care este fãțãrnicia. (Luca 12:1)
Acum, in mod obisnuit intelegem ipocrizia ca spunerea unui lucru si facerea altuia. Cand ii vei identifica cu incredere pe farisei ca neghina, ipocrizia care este dospeala fariseilor poate fi inteleasa ca ceva care merge mai profund in chiar natura mostenirii lor. Gandeste-te la asta in timp ce citesti Ioan 8. Este un nivel unde aceasta dospeala pretinde ca este grau cand este de fapt neghina. Dospirea reprezinta atat proliferarea neghinei cat si influenta corupatoare a invataturilor ei asupra graului, faina nedospita.

Transpune asta de la Israel la biserica si poti concluziona in mod corect ca agentii corespunzatori in biserica sunt oikodespotes, autoritatile stabilite in biserica. Voi dovedi asta mai in amanunt, dar acordati mare atentie la cine incurajeaza si directioneaza Marea Dospire. Desigur, sunt Preotii Papali Romani de la Vatican, dar corpul comun este mai corect identificat ca fiind nu mai putin decat suma totala a tuturor celor care conduc zgomotos in cantarea aceluiasi ton si marsaluirea in acelasi ritm.

Iata inca cateva conexiuni.
Vai de voi, cãrturari și Farisei fãțarnici! Pentrucã voi înconjurați marea și pãmîntul, ca sã faceți un tovarãș de credințã; și, dupã ce a ajuns tovarãș de credințã, faceți din el un fiu al gheenei, de douã ori mai rãu decît sînteți voi înșivã. (Matei 23:15)
Ce este asta altceva decat neghina urmarind cu pasiune indeplinirea marelui lor comision.
Cateva versuri mai inapoi citim despre o caracteristica cheie care-i leaga pe Farisei de echivalentul lor in prezenta editie a imparatiei cerurilor.
Vai de voi, cãrturari și Farisei fãțarnici! Pentrucã voi închideți oamenilor Împãrãția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor sã intre, nu-i lãsați sã intre. (Matei 23:13)
Neghina inchide oamenilor drumul catre imparatia cerurilor. Ei nu intra si nu lasa nici pe altii care vor sa intre. Ei taie calea celor care vor sa intre. Cativa intra, desigur, dar neghina functioneaza ca un fel de filtru, impiedicand pe cei care ar fi intrat altfel. Aceasta este aceeasi functie atribuita "stapanului casei" (oikodespotes in original) din Matei 24:43.
Sã știți cã, dacã ar ști stãpînul casei la ce strajã din noapte va veni hoțul, ar veghea și n'ar lãsa sã-i spargã casa. (Matei 24:43)
Stapanul casei nu ar fi lasat sa-i fie sparta casa. carturari si fariseii nu ii lasau pe cei ce voiau sa intre inauntru. Daca nu intelegi despre hotul care sparge propria Lui casa pentru a fura propria Lui Mireasa, nu vei intelege cum functioneaza filtrul.

Iata inca o perspectiva.
Voi sînteți aceia, cari ați rãmas necontenit cu Mine în încercãrile Mele. De aceea vã pregãtesc Împãrãția, dupã cum Tatãl Meu Mi-a pregãtit-o Mie, ca sã mîncați și sã beți la masa Mea în Împãrãția Mea, și sã ședeți pe scaune de domnie, ca sã judecați pe cele douãsprezece seminții ale lui Israel. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v'a cerut sã vã cearnã ca grîul. Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã credința ta; și dupãce te vei întoarce la Dumnezeu, sã întãrești pe frații tãi.” (Luca 22:28-32)
Petru reprezinta adeseori biserica (Petru este o alegorie pentru biserica). Satana conduce filtrul pentru biserica. Unii vor fi gasiti ca faina rafinata, bine cernuta si buna pentru a fi oferita ca un sacrificiu sfant si pur, Mireasa. Majoritatea, totusi, va fi filtrata afara. Hei, neghina este ce face neghina. Pretinde ca este grau. Pretinde ca pregateste o Mireasa pentru Mire. Este o poveste frumoasa. Aduce rezultate spectaculoase in Marea Dospire.
Isus S'a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toatã puterea Mi-a fost datã în cer și pe pãmînt. Duceți-vã și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatãlui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Și învãțați-i sã pãzeascã tot ce v'am poruncit. Și iatã cã Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã la sfîrșitul veacului. Amin (Matei 28:18-20)
Este important sa aveti o perspectiva mai larga a neghinei si Marelui lor Comision. Lucis Trust. o organizatie afiliata (insasi) Natiunilor Unite, unde mentine o "camera de meditatie", este foarte activa din acest punct de vedere. Este o organizatie anticristica care foloseste termeni crestini precum Cristos, ispasire (atonment - at-one-ment), etc. Ar putea fi considerati parintii miscarii New Age. Au si o rugaciune numita Marea Invocatie pe care nu o transcriu aici.

Aducand acest studiu la sfarsit vreau sa arat cum mergeau lucrurile inainte ca neghina sa deturneze proiectul, atunci cand poruncile din Matei 28 erau de fapt urmate.

Cu multi ani in urma am ajuns sa consider carte Faptele Apostolilor ca o inregistrare istorica a 8 expresii distincte ale cresterii legitime a bisericii. Atentia este asupra cresterii numarului derivat dintr-o lucrare autentica a Domnului printre oamenii lui.

1. Fapte 1:1-2:47 -- Fapte 2:47: "lãudau pe Dumnezeu, și erau plãcuți înaintea întregului popor. Și Domnul adãuga în fiecare zi la numãrul lor pe cei ce erau mîntuiți."
2. Fapte 3:1-6:7 -- Fapte 6:7: "Cuvîntul lui Dumnezeu se rãspîndea tot mai mult, numãrul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credințã."
3. Fapte 6:8-9:31 -- Fapte 9:31: "Biserica se bucura de pace în toatã Iudea, Galilea și Samaria, se întãrea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea."
4. Fapte 9:32-11:21 -- Fapte 11:21: " Mîna Domnului era cu ei, și un mare numãr de oameni au crezut și s'au întors la Domnul."
5. Fapte 11:22-12:24 -- Fapte 12:24: "Însã Cuvîntul lui Dumnezeu se rãspîndea tot mai mult, și numãrul ucenicilor se mãrea."
6. Fapte 12:25-16:5 -- Fapte 16:5: "Bisericile se întãreau în credințã, și sporeau la numãr din zi în zi."
7. Fapte 16:6-19:20 -- Fapte 19:20: "Cu atîta putere se rãspîndea și se întãrea Cuvîntul Domnului."
8. Fapte 19:21-28:31... -- Fapte 28:28-31: "Sã știți dar cã mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasã Neamurilor, și o vor asculta.” Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. Pavel a rãmas doi ani întregi într'o casã, pe care o luase cu chirie. Primea pe toți cari veneau sã-l vadã, propovãduia Împãrãția lui Dumnezeu, și învãța pe oameni, cu toatã îndrãzneala și fãrã nicio pedicã, cele privitoare la Domnul Isus Hristos."

Sfarsitul cartii ma lasa cu impresia ca lucrare se continua si ca sfarsitul inca trebuie scris. Cred ca mult este incorporat criptic in forma alegorica, asa cum am scris despre scenariile profetice din Fapte 12 si Geneza 45. Adevarata lucrare a semintei bune care produce insutit este inca vazuta printre noi astazi. Neghina este ce neghina face, si samanta buna este ce face samanta buna.

Cand Romani 11:15 este vazut si in sfarsit inteles, prejudiciul cauzat de versiunea neghine a Marelui Comision va deveni dintr-o data dureros de evident celor care vor fi aruncati afara si pusi la un loc cu ipocritii. In acea zi acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților!
Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împãrãția cerurilor, ci celce face voia Tatãlui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N'am proorocit noi în Numele Tãu? N'am scos noi draci în Numele Tãu? Și n'am fãcut noi multe minuni în Numele Tãu?”Atunci le voi spune curat: „Niciodatã nu v'am cunoscut; depãrtați-vã dela Mine, voi toți cari lucrați fãrãdelege.” (Matei 7:21-23)
Citeste contextul. Asculta avertismentul. Pocaieste-te de orice complicitate. "Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu", striga Mirele.

luni, 12 mai 2014

Eurovisionul castigat de Bafomet

Sambata seara a fost finala Eurovision. Nu m-am uitat dar nu am putut evita sa aflu cine a castigat.

"Conchita Wurst"

EuroNews a difuzat toata ziua urmatoare o "stire" despre un documentar ce arata viata transexualilor din Istambul la pachet cu stirea despre castigatorul Eurovision. Programele de stiri EuroNews si CNN pe care le urmaresc promoveaza homosexualitatea. Faptul ca un transexual a castigat este foarte semnificativ. Asta inseamna ca este cam tarziu in noapte.

Luca 17:28 Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpãrau, vindeau, sãdeau, și zideau, 29  Iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma a plouat din cer foc și pucioasã și i-a nimicit pe toți, 30  La fel va fi în ziua în care se va arãta Fiul Omului. 

Conchita Wurst nu este doar o ciudatenie izolata, o forma fara fond, ci este parte a unui program.
Bafomet - Solve et Coagula.

Sigla Eurovision contine numarul 666. Este putin ascuns dar se poate vedea cum prima litera "O" este de fapt un 6. In loc de "V" este o "inima" (de fapt un fund) care formeaza impreuna cu litera "I" numarul 6 in scrierea latina. Al treilea 6 este scris in engleza "six". Primul "O" nu seamana deloc cu al doilea deci nu este nici o urma de indoiala care este de fapt intentia.

Cantecul castigator se numeste "Rise like a Phoenix". Trebuie stiut ca Phoenixul este un simbol al lui Lucifer/Satana - pasarea Phoenix care renaste din propria cenusa, sau mai degraba spera sa renasca din propria cenusa. Am vazut Phoenixul afisat intr-un mod destul de spectaculos si la Ceremonia de Inchidere a Olimpiadei XXX de la Londra.

Simbolul Pheonixului se gaseste si in Rango, un film, despre care am scris deja in doua randuri luna trecuta. "Phoenix"este un Gen compus din 14 Specii de palmieri din zona Canarelor, Marea Mediterana pana in sudul Chinei si Malaisia (http://en.wikipedia.org/wiki/Phoenix_(plant)#Species).

Rango: Decoru-i pus. Noaptea umeda cu neliniste. 

Rango cu frunze de palmier in chip de cortina de teatru.

Rango: ...Singura in odaie, printesa se pregateste sa-si ia propria viata.

Printesa - Eva?

Nu este clar daca printesa se pregateste sa-si faca de capatai sau sa-si faca de cap. Inclin sa cred ca este vorba despre a doua situatie, din context. Dar care e diferenta, in context?   (Poti vedea filmul aici sau aici.)

duminică, 27 aprilie 2014

Rango - partea a doua

Sa reluam mica noastra teorie. (Poti vedea filmul aici sau aici. Altfel nu vei intelege nimic.)
Babilonul cel mare este reprezentat de orasul Praful. Primar peste oras este John, o broasca testoasa in carucior. Primarul John construieste in secret orasul viitorului. Pentru asta el are nevoie de pamantul locuitorilor Prafului. Ultimul locuitor care se incapataneaza sa vanda pamantul este Fasola. Primarul John controleaza conducta de apa si in fiecare miercuri organizeaza un ritual cu caracter religios prin care distribuie apa locuitorilor din Praful.

Primarul John: Apa Dle Rango, apa. Fara, nu exista nimic doar praf si desert. Dar cu apa exista viata. Priveste-i sunt asa disperati sa traiasca ca ar urma-o oriunde. Asta-i legea imuabila a desertului. Controleaza apa si vei controla totul.

Ce inseamna asta? Primarul, Acolitii, Sarpele Jake, etc. ma duc cu gandul la Complexul Industrial-Militar si, imi pare rau sa zic, Complexul Industrial-Evanghelic: America (Going Global). Este vorba de corporatii si crestini.
In alta ordine de idei, Primarul si restul ma duc cu gandul la Papa si Biserica Catolica care chipurile pastreaza ... secrete folositoare noua tuturor. Asta este propaganda New Age - iluminista, luciferica, satanica, cum vrei sa-i spui.
Ambele (America [si cu ea lumea intreaga] si Biserica Catolica [cu fiicele ei idolatre]) sunt destinate pentru distrugere.
Cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe prostituata, o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc. (Apocalipsa 17:16)
In contextul asta Fasola pare sa reprezinte Israelul si Crestinii Evanghelici care doresc cu orice pret ca Israelul sa-si pastreze pamantul. Fasola ii arunca primarului un pahar cu apa in fata si ii spune sa-si pastreze banii patati de sange. Viata evreilor depinde de pamant. Fasola umbla cu un borcan de cenusa dupa ea, cenusa tatalui ei, din care Rango gusta un pic. Este vorba de cenusa evreilor morti la Holocaust. Autorii filmului camufleaza putin acest indiciu/simbol pretinzand ca este cenusa de tigara: "tatal meu fuma mult" zice Fasola. Nu este nici o alta explicatie pentru scena respectiva decat daca recunoastem asta.

Rango, adica Anticristul, la final "o salveaza" pe Fasola, adica Israelul (si restul crestinilor). Asta este planul. Planul B. Dar sa vedem cum o salveaza. O salveaza dandu-i propria samanta: un glont, pe care il transfera printr-un sarut. Dupa care se sparge tancul de apa in care erau captivi, "se rupe apa". Asistam la o nastere. Un glont? Da, un glont 45 Colt. Samanta sarpelui. Adica ADN-ul lui.

Este vorba de o transformare aici. Transhumanism. Semnul fiarei. 45 Colt - 4+5 = 9.

vineri, 25 aprilie 2014


Ai vazut Rango?

Este un film de animatie. Daca nu l-ai vazut il poti vedea aici sau aici. Asta este ceea ce m-a tinut ocupat zilele acestea. Este un film chipurile pentru copii dar de fapt nu este recomandat copiilor. Este foarte distractiv daca iti place genul acesta de filme. Iti recomand sa vezi filmul inainte de a citi mai departe.

Rango este un animal de companie, un cameleon, tinut intr-un terarium (adica un acvariu pentru soparle). Proprietarii lui au un accident pe drum si terariumul unde se afla cameleonul se prabuseste din masina pe asfalt. Eliberat din mica lui lume, cameleonul se gaseste singur in mijlocul desertului unde intalneste cauza accidentului, un armadillo (Roadkill) peste care a trecut masina. Insetat, cameleonul, pleaca spre un oras (Praful) aflat la o zi de mers prin desert. Dupa ce scapa de la moarte din ghiarele unui vultur el petrece noaptea intr-o conducta de scurgere de unde este aruncat in dimineata urmatoare de apa care se scurge. Nimereste la picioarele unei alte soparle (Fasola). Aceasta ii ofera sa-l duca in oras. Ajuns in oras cameleonul, dupa o serie de evenimente, devine serif si este adulat ca un erou care a readus apa locuitorilor insetati ai Prafului.

Filmul este incarcat de simboluri si cred ca ceea ce descrie este revelarea Anticristului si pustiirea prostituatei celei mari (Babilonul cel mare) si implementarea semnului fiarei. Ca Rango reprezinta Antichristul este cat se poate de evident insa mai putin evident este partea cealalta.

In primul rand de ce cred ca Rango reprezinta Anticristul. Sarpele Jake, ticalosul principal din film, il numeste "fiule" si "frate". El insusi spune ca Sarpele Jake este fratele meu vitreg. "Asa am spus!" :)
De-a lungul intregului film una din temele principale este aceasta intrebare: Cine sunt? pusa de Rango insusi sau Cine esti? de catre Fasola si ceilalti de nenumarate ori. Acest lucru inseamna ca cei care au facut filmul vor sa ne gandim la acest lucru. Ni se sugereaza si raspunsul dar acesta este asa cum vor ei sa-l vedem, evident. Rango ne este prezentat ca un egoist oportunist indragostit de propria-i persoana. Pariez ca asa este si Anticristul dar ceea ce ni se sugereaza este mai mult decat atat. El este un erou si un salvator care-si cucereste frica si isi spala rusinea castigand admiratia intregului oras. Este de asemenea si foarte amuzant. Ii place sa joace teatru, sa fie ascultat si ... urmat.

Babilonul cel mare este representat de Praful care este in vecinatatea Las Vegasului, cunoscut ca Orasul Pacatului (Sin City). In final orasul este pustiit dar nu de foc ci de apa. Rango realizeaza lucrul asta cu o armata de ... demoni, pardon, nu vreau s-o iau inainte, sa le zic creaturi, pe care le descopera cu ajutorul "poterei", pe care o formeaza, care este compusa din ... zece imparati, scuze, vreau sa zic, zece locuitori ai Prafului.

Dar aici este minciuna. Anticristul nu este un erou si un salvator ci un inselator si un distrugator iar Babilonul nu este inundat ci ars cu foc. Inlocuirea focului cu apa este importanta deoarece sfarsitul veacului acesta va fi ca un potop, de demoni adica sufletele celor inecati la potop (uriasii) si ingerii cazuti:
Pamantul se rupe, pamantul se sfarama, pamantul se crapa, pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade, si nu se mai ridica. In ziua aceea, Domnul va pedepsi in cer ostirea de sus, iar pe pamant pe imparatii pamantului. Acestia vor fi stransi ca prinsi de razboi si pusi intr-o temnita, vor fi inchisi in temnita si, dupa un mare numar de zile, vor fi pedepsiti. (Isaia 24:19-22)
Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari. (Iuda 6)
Apa este una din temele principale ale filmului. Focul este inlocuit de apa dar amandoua sunt metafore care descriu altceva. Apa dupa cum stim este esentiala pentru viata. Apa nu te poate distruge decat daca te ineci insa focul te poate distruge. Focul consuma.

Dupa cate vezi lucrurile devin destul de profunde asa ca inchei pana nu ne ia capul foc ...

...ca lui Rango.

marți, 18 martie 2014

Iosif și Beniamin - Partea a doua

Când Beniamin este în cele din urmă adus în Egipt, Iosif îl vede înainte de cina.
Gen 43:29  Iosif a ridicat ochii; și, aruncînd o privire spre frate-sãu Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînãr, despre care mi-ați vorbit?” Și a adãugat: „Dumnezeu sã fie bun cu tine, fiule!” 30  Iosif a isprãvit repede, cãci i se rupea inima pentru fratele sãu, și simțea nevoie sã plîngã; a intrat de grab într'o odaie, și a plîns acolo. 
Beniamin îi era foarte drag lui Iosif, deși fratele său mai mic era doar un copil când l-a văzut ultima dată, dacă l-a vazut vreodată. Oh, asculta doar ceea ce i-a spus Iosif lui Beniamin, "Dumnezeu să fie bun cu tine, fiule!" Și nu a fost Dumnezeu bun cu Mireasa fiului său! Ce moment incredibil de emotionant va fi atunci pentru Domnul. Când Mirele va fura Mireasa lui și o va primi la el, ce bucurie va fi atunci în prezența celor doi. Cântarea lui Solomon relatează ceva din iubirea aprinsa dintre cei doi. Știi această iubire, prietene?


Capitolul 44 din Geneza este o relatare interesanta a modului în care Iosif i-a intins o cursa lui Beniamin și la folosit pe acesta pentru a-i prinde în capcană pe ceilalți frați. Situația se învârte în jurul paharului de argint a lui Iosif, un pahar folosit pentru "ghicit." Intelesul paharului este important. Ca este ascuns în sacul lui Beniamin este important. Prin folosirea lui Beniamin Iuda a fost prins de asemenea pentru că el era garanție pentru fratele său.
Gen 44:32  Cãci robul tãu s'a pus chezãș pentru copil, și a zis tatãlui meu: „Dacã nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat sã fiu pentru totdeauna fațã de tatãl meu.”
Această dramă interesanta imi vorbește mie de cum cei 144 000 vor fi prinsi intre o piatra (Stânca) și un loc tare, cum se spune. La fel cum Beniamin a fost "cârligul" care l-a prins pe Iuda, Mireasa va fi mijlocul de a-i dobândi pe cei care s-au făcut răspunzători de sângele lui Isus. Dupa cum cursa aceasta s-a realizat prin intermediul paharului de argint al lui Iosif găsit în sacul lui Beniamin, tot la fel va fi descoperirea paharului lui Isus în posesia Miresei ceea ce va aduce pe frați cu umilință înaintea Domnului Cerului.
Cred că sunt cateva caracteristici de bază ale paharului care ne dau o înțelegere asupra a ceea ce se găsește în posesia miresei. În primul rând, este de argint. Argintul este un metal care semnifică răscumpărare. Faptul ca Beniamin are paharul de argint reprezintă adevărul că cei ce compun Mireasa sunt posesia cumparata de Domnul, ca au fost răscumpărați. În al doilea rând, paharul este utilizat pentru ghicire. Ghicirea este de obicei asociata cu vrăjitoria, prezicerile oculte ale viitorului sau achizitia de cunoștințe ascunse, dar hai sa nu presupunem că Iosif a fost implicat într-un fel de contrafacere satanica. Ghicirea lui Iosif era ceva autentic. Amintiți-vă că prin el au fost visele interpretate și că interpretările au fost date de Dumnezeu. Numele dat lui de către Faraon înseamnă "descoperitorul de taine." Paharul pentru ghicire reprezintă capacitatea dată de Dumnezeu de a auzi secrete divine, de a primi revelații de la Dumnezeu. Că aceast pahar de ghicit va fi descoperit în posesia Miresei ofera o perspectiva asupra cauzei care ii determina pe cei 144 000 sa devina gelosi și, probabil, chiar ofensati din cauza asta. Ei vor ști, fără indoiala că revelația acordata acestor persoane va fi cu adevărat lucrarea Dumnezeului părinților lor dupa cum El a lucrat întotdeauna cu profeții care l-au ascultat. În cele din urmă, aceast pahar este paharul lui Iosif, paharul lui Isus. Acesta este paharul pe care l-a băut la Cina de pe urmă. A fost un pahar de promisiune, care va fi îndeplinita atunci când "Beniamin" va fi cu "Iosif" în "Egipt".
Luca 22:17  Și a luat un pahar, a mulțãmit lui Dumnezeu, și a zis: „Luați paharul acesta, și împãrțiți-l între voi; 18  pentrucã vã spun cã nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, pãnã cînd va veni Împãrãția lui Dumnezeu.”
Acesta a fost, de asemenea, un pahar de legământ, o dispoziție, un contract, dorință sau testament.
Luca 22:20  Tot astfel, dupãce au mîncat, a luat paharul, și li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legãmîntul cel nou, fãcut în sîngele Meu, care se varsã pentru voi.”
Într-o dispoziție, este ceva care urmează să fie transferat sau acordat, o proprietate sau un privilegiu. Am observat deja aspectul de răscumpărare în legătură cu semnificatia argintului, și il găsim încă o dată în faptul că sângele vărsat a fost prețul efectiv de răscumpărare!
1Pe 1:18  cãci știți cã nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost rãscumpãrați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserãți dela pãrinții voștri, 19  ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur și fãrã prihanã. 20  El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, și a fost arãtat la sfîrșitul vremurilor pentru voi, 
Ni s-a dat într-adevăr marea binecuvântare și privilegiu al răscumpărării! Cu toate acestea, ceea ce ne-a fost dat este, de asemenea, o responsabilitate, pentru ca paharul noului legământ în sângele lui are o povară care vine cu el. Cei care beau din paharul acesta isi varsa sângele lor la fel cum a facut si el. Acesta este paharul pe care i-a cerut tatălui lui sa-l ia de la el în timp ce era in grădina Ghetsimani și mai târziu l-a apărat în același loc de Petru care, fiind condus de mintea carnală, i-ar fi interzis, in mod ignorant, sa-l bea, cu sabia. Acest pahar este același de care a vorbit mai devreme cu soția și fiii lui Zevedeu.
Mat 20:21  El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împãrãția Ta acești doi fii ai mei sã șadã unul la dreapta și altul la stînga Ta.” 22  Drept rãspuns Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi sã beți paharul pe care am sã-l beau Eu, și sã fiți botezați cu botezul cu care am sã fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23  Și El le-a rãspuns: „Este adevãrat cã veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am sã fiu botezat Eu: dar a ședea la dreapta și la stînga Mea, nu atîrnã de Mine s'o dau, ci este pãstratã pentru aceia pentru cari a fost pregãtitã de Tatãl Meu.”
Acesta este paharul lui Iosif, acela găsit în sacul lui Beniamin. Martiriu. Aceasta dispoziție a Miresei de a bea din paharul acesta este o mărturie puternică a iubirii.
Luați în considerare următorul pasaj .
1Co 11:23  Cãci am primit dela Domnul ce v'am învãțat; și anume cã, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîine. 24  Și, dupã ce a mulțãmit lui Dumnezeu, a frînt-o, și a zis: „Luați, mîncați; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; sã faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25  Tot astfel, dupã cinã, a luat paharul, și a zis: „Acest pahar este legãmîntul cel nou în sîngele Meu; sã faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cîte ori veți bea din el.” 26  Pentrucã, ori de cîte ori mîncați din pînea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, pînã va veni El. 27  De aceea, oricine mãnîncã pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul și sîngele Domnului. 28  Fiecare sã se cerceteze dar pe sine însuș, și așa sã mãnînce din pînea aceasta și sã bea din paharul acesta. 29  Cãci cine mãnîncã și bea, își mãnîncã și bea osînda lui însuș, dacã nu deosebește trupul Domnului. 30  Din pricina aceasta sînt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini dorm. 31  Dacã ne-am judeca singuri, n'am fi judecați. 32  Dar cînd sîntem judecați, sîntem pedepsiți de Domnul, ca sã nu fim osîndiți odatã cu lumea. 
Dacă meditezi asupra sensului acestui pasaj vei vedea mai multe perspective valoroase. Aici se gaseste mai mult decât pot sau voi încerca eu să spun, și nici nu pretind că înțeleg tot, dar acesta este un mesaj pentru Mireasa. În ultimele zile, numai Mireasa nu va fi condamnata cu lumea atunci când necazul cel mare izbucnește. Numai ea înțelege cuvintele Domnului, simbolizate prin frângerea pâinii. Numai ea este dispusa de la inceput sa bea cu bună știință din paharul lui. Recunosterea trupului Domnului are legatura cu intelegerea modului in care Mireasa este separata de trup și modul în care Mireasa este scoasa din el. Meritul este problema. Condiția hainei purtatorului este factorul simbolic în determinarea meritului, dacă este sau nu este făcută alba în sângele Mielului.
Paharul de argint pentru ghicit al lui Iosif va fi descoperit în sacul lui Beniamin de administratorul anonim, un arhetip al Sfântului Duh. Acesta este un "lucru al lui Dumnezeu" de la un capăt la celălalt.

Timpul relativ este dezvăluit

Prin intermediul acestei drame interesante din capitolul 44 al Genezei, am învățat cum Domnul va realiza planul său magnific. Acesta a fost bine conceput, iar executarea lui este la timp!
Am explorat unele aspecte profunde ale revelației despre Iosif/Beniamin, care sunt individual demne de a fi explorate individual în continuare, dar scopul acestei prezentări este de a pregăti o bază pentru înțelegerea scenariului care dezvăluie ceva din cronologia sfârșitului vremurilor, și astfel mergem inainte. Punctul din săptămâna Foametei la care are loc însărcinarea celor 144,000 de fiii ai lui Israel va fi prezentat. Dacă nu ai citit încă anexa Ce va fi primirea lor decat, viață din morți? poate ai dori să profiti de această ocazie înainte de a merge mai departe. Fiecare înviere este declanșată de o facțiune cheie din Israel care ajunge să-l accepte pe Iisus, Y'shua HaMashiach. Un adevăr simplu, dar si o revelație uimitoare care-ti va deschide ochii!
Acest scenariu care sunt pe cale să ti-l prezint din Geneza 45 a fost primul de acest fel care mi-a fost descoperit. Acesta a fost un punct de inceput într-o serie uimitoare de descoperiri similare, fiecare dintre care se învârte în jurul delegării celor 144,000 și furtului Miresei! Firul cheie prin care această tapiserie minunată este țesută împreună este cronologia descoperita aici. Descoperirea a ceea ce sunt pe cale sa prezint este ca descoperirea piesei din colț a unui puzzle care conduce la punerea la cap rapidă a bordurii, care este cadrul în care întregul puzzle se potriveste! Prin harul Domnului, calendarul acestor evenimente, pe care le-am înțeles acum în rolul lor profetic, se face cunoscut relativ la săptămâna Foametei.
Deoarece auzului este de la Domnul, individual, eu pot doar cere Domnului de a permite celor care au urechi de auzit sa audă.
Dupa cuvintele profetului Isaia, Domnul a declarat:
Isa 46:10  Eu am vestit de la început ce are sã se întîmple și cu mult înainte ce nu este încã împlinit. Eu zic: „Hotãrîrile Mele vor rãmîne în picioare, și Îmi voi aduce la îndeplinire toatã voia Mea. 
Sfârșitul a fost făcut cunoscut de la început. Și așa se face că Apocalipsa se ​​găsește între randurile din cartea Genezei!
Iosif isi va dezvălui identitatea fraților săi ca o imagine a lui Iisus dezvăluindu-si identitatea fraților săi evrei, cei 144,000. Toți frații au fost adusi împreună în Egipt, înaintea lui Iosif. Simeon a fost restituit, acel element, cel mai critic, care Romani 10:17 ne spune este premisa pentru credință.
Gen 45:1  Iosif nu s'a mai putut stãpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afarã pe toatã lumea.” Și n'a mai rãmas nimeni cu Iosif, cînd s'a fãcut cunoscut fraților sãi. 2  A izbucnit într'un plîns așa de tare cã l-au auzit Egiptenii și casa lui Faraon. 3  Iosif a zis fraților sãi: „Eu sînt Iosif! Mai trãiește tatãl meu?” Dar frații lui nu i-au putut rãspunde, așa de încremeniți rãmãseserã înaintea lui. 4  Iosif a zis fraților sãi: „Apropiați-vã de mine.” Și ei s'au apropiat. El a zis: „Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vîndut ca sã fie dus în Egipt. 5 Acum, nu vã întristați și nu fiți mîhniți cã m'ați vîndut ca sã fiu adus aici, cãci ca sã vã scap viața m'a trimes Dumnezeu înaintea voastrã.
Aceasta imagine a descoperirii identității lui Iosif fata de frații săi este pecetluirea celor 144,000. Iisus va deveni cunoscut lui Israel în acest fel! Aceasta este imaginea și acestea sunt cuvintele pe care le vor auzi! Fac pariu că sunt deja bine familiarizați cu ele, dar numai în contextul istoric. Imaginați-vă cât de uimiti vor fi acestia atunci când Îl vor vedea și auzi de fapt pe Iisus vorbindu-le fără un "interpret egiptean"! Slavã!!! Ce privilegiu de a privi dincolo de văl la slava care vine!!! Aceasta este acceptarea mult așteptatului lor Mesia, infatisata atât de simplu și frumos în aceasta imagine, ascunsă dar descoperită acum, de recunoaștere a părintelui lor Iosif! Ca urmare a acestui eveniment incredibil (deși cu siguranță nu dezamăgitor), Mireasa va fi apoi primită de către Mirele ei!
Apoc 7:3  zicînd: „Nu vãtãmați pãmîntul, nici marea, nici copacii, pînã nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”4  Și am auzit numãrul celor ce fuseserã pecetluiți: o sutã patru zeci și patru de mii, din toate semințiile fiilor lui Israel. 5  Din seminția lui Iuda, douãsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douãsprezece mii; din seminția lui Gad, douãsprezece mii; 6  din seminția lui Așer, douãsprezece mii; din seminția lui Neftali, douãsprezece mii; din seminția lui Manase, douãsprezece mii; 7  din seminția lui Simeon, douãsprezece mii; din seminția lui Levi, douãsprezece mii; din seminția lui Isahar, douãsprezece mii; 8  din seminția lui Zabulon, douãsprezece mii; din seminția lui Iosif, douãsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douãsprezece mii, au fost pecetluiți. 
Iata o prezentare tematică a acestui pasaj important . Aceasta dezvăluie accentul pe versetul 6, modelul tematic pivotează în jurul acestuia. Cu toate că ti s-ar fi putut părea (cum mi s-a parut si mie atât de mult timp) că versetul este de mică importanță, calendarul și activitățile de recoltare sunt cu adevărat foarte importante la nivel profetic.
Geneza 45:4-9 O prezentare tematică
4 Iosif a zis fraților sãi: „Apropiați-vã de mine.” 
Și ei s'au apropiat. El a zis: „Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vîndut ca sã fie dus în Egipt. 
5  Acum, nu vã întristați și nu fiți mîhniți cã m'ați vîndut ca sã fiu adus aici, cãci ca sã vã scap viața m'a trimes Dumnezeu înaintea voastrã. 
6  Iatã sînt doi ani decînd bîntuie foametea în țarã; 
și încã cinci ani, nu va fi nici arãturã, nici seceriș. 
7  Dumnezeu m'a trimes înaintea voastrã ca sã vã rãmînã sãmînța vie în țarã, și ca sã vã pãstreze viața printr'o mare izbãvire. 8 Așa cã nu voi m'ați trimes aici, ci Dumnezeu; 
El m'a fãcut ca un tatã al lui Faraon, stãpîn peste toatã casa lui, și cîrmuitorul întregei țãri a Egiptului. 
9  Grãbiți-vã de vã suiți la tatãl meu, și spuneți-i: „Așa a vorbit fiul tãu Iosif: „Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoarã-te la mine și nu zãbovi! 

Când Joseph a marcat momentul în raport cu săptămâna Foametei, el știa când a început și cât timp va dura  El nu a avut nici o îndoială că a fost așa cum i-a fost revelat cu nouă ani în urma din acel moment! Lasă-mă să te întreb ceva, și vreau să te gândesti la asta. Când acest scenariu profetic este îndeplinit, crezi că poziționarea acestui eveniment în raport cu săptămâna Foametei va devia de la model? Corect. Probabil ca nu.
Când ai citit mențiunea lui Iosif despre arat și seceriș, este posibil să fi gândit, "Aha! alegorie a recoltei"! La acest moment în săptămâna Foametei, putem deduce că o tranziție majoră are loc în activitățile din campul recoltei Domnului. În cazul în care un agricultor nici chiar nu ară campul său, el nu are nici o speranţă pentru a planta, să nu mai vorbim pentru a culege. Aratul solului pregătește solul să primească sămânța și apa. Aratul spiritual pregătește inimile oamenilor pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu ca semințe și apă. Recoltatul are loc atunci când Domnul a favorizat-o și recolta ajunge la maturitate deplină. Avem sentimentul că în primii doi ani aratul și culesul au continuat, însă fără un rezultat semnificativ. Din alte relatari profetice similare se pare că acesta este punctul în care ceea ce se numește necazul cel mare începe. La acest moment, sezonul hotărât pentru Adam în Geneza 3:17-19 va fi atins o anumită limită. Promisiunea a fost data lui Adam că "Blestemat este pământul din cauza ta," și i s-a spus, "În trudă vei mânca din el în toate zilele vieții tale." Fara nici o activitate agricolă de recoltat, este clar că această viață blestemată a neamului lui Adam - va fi în sezonul asfinţitului.
Deci, cei 144,000 de frați tocmai au îndeplinit sarcina de a aduce pe Ben-Oni/Beniamin/Mireasa la Iosif și erau pe punctul de a primi o sarcina suplimentara. Acest lucru este în conformitate cu planul declarat în Romani 11.
Gen 45:9  Grãbiți-vã de vã suiți la tatãl meu, și spuneți-i: „Așa a vorbit fiul tãu Iosif: „Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoarã-te la mine și nu zãbovi! 10  Vei locui în ținutul Gosen, și vei fi lîngã mine, tu, fiii tãi, și fiii fiilor tãi, oile tale și boii tãi, și tot ce este al tãu. 11 Acolo te voi hrãni, cãci vor mai fi încã cinci ani de foamete; și astfel nu vei pieri, tu, casa ta, și tot ce este al tãu. 12  Voi vedeți cu ochii voștri, și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui cã eu însumi vã vorbesc. 13  Istorisiți tatãlui meu toatã slava pe care o am în Egipt, și tot ce ați vãzut; și aduceți aici cît mai curînd pe tatãl meu.”
Observa cum Iosif subliniază că Benjamin cunoaște identitatea celui care a vorbit cu ei. Mireasa știe cine este Iisus, fiind bine familiarizati cu căile lui - asa au ajuns să fie Mireasa! Ce sursă de inspirație este această relatare pentru mine!
Deci Mireasa este prezentă pentru a da mărturie despre identitatea lui Iisus. Prezența strălucitoare a Miresei în starea ei slavita va confirma cuvintele lui Iisus. Sarcina data celor 144k este de a duce mărturia lui Iacov și să-l aducă repede in cer. Ei trebuie să spună lui Iacov despre toata onoarea acordată lui Iisus în cer, cum a fost înălțat la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (și tot ceea ce scrie în Epistola catre Evrei ca El este mai mare decât îngerii și are veșnică preotie). Ei trebuie, de asemenea, sa ateste lui Iacov despre tot ceea ce au văzut în vizita lor in cer, care include cu siguranță prezența slavita a Miresei. Cei 144,000 vor răspunde la aceasta sarcina și vor aduce pe Iacov la cer să locuiască în "Gosen", pentru a fi scutit de foamete. Acolo, acestia vor fi ingrijiti și protejat pentru un sezon, salvarea lor fiind asigurata.
Relatarea Genezei continuă cu ceea ce se întâmplă la sfârșitul pecetluirii și darii sarcinii.
Gen 45:14  El s'a aruncat pe gîtul fratelui sãu Beniamin, și a plîns; și Beniamin a plîns și el pe gîtul lui. 15 A îmbrãțișat de asemenea pe toți frații lui, plîngînd. Dupã aceea, frații lui au stat de vorbã cu el. 
Uau! Vreau să fiu acolo! Ce timp de bucurie. Yom tov al Hag HaMatzot, ultima zi a Sărbătorii Azimilor, va fi sărbătorită cum nu a mai fost sărbătorita înainte vreodata! După ce această relație specială a fost stabilita, aceasta va dăinui, deoarece vedem că, după aceea, frații lui au vorbit cu el. Ei se vor împărtăşi cu el.
Supraveghind și conducand această misiune crucială, Tatăl ceresc recomandă lui Iisus amanuntele. Acestea sunt efectuate și misiunea este în curs de desfășurare.
Gen 45:17  Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tãi: „Iatã ce sã faceți: „Încãrcați-vã dobitoacele, și plecați în țara Canaanului; 18  luați pe tatãl vostru și familiile voastre, și veniți la mine. Eu vã voi da ce este mai bun în țara Egiptului, și veți mînca grãsimea țãrii. 19  Ai poruncã sã le spui: „Așa sã faceți! Luați-vã din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatãl vostru, și veniți. 20  Sã nu vã parã rãu de ceeace veți lãsa; cãci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.” 21  Fiii lui Israel au fãcut așa. Iosif le-a dat care, dupã porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22  Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb. 23  Tatãlui sãu i-a trimes zece mãgari încãrcați cu ce era mai bun în Egipt, și zece mãgãrițe încãrcate cu grîu, pîine și merinde, pentru ca sã aibã pe drum. 24  Apoi a dat drumul fraților sãi, cari au plecat; și le-a zis: „Sã nu vã certați pe drum.” 25  Ei au ieșit din Egipt, și au ajuns în țara Canaanului, la tatãl lor Iacov. 
Pentru această însărcinare specială, fraților le sunt date aspecte suplimentare de mărturie să mărturisească impreuna cu cuvintele lor;

  • zece măgari încărcați cu cele mai bune lucruri din Egipt , și zece măgărițe încărcate cu cereale și pâine și alte provizii pentru calatoria lor
  • cateva care din Egipt
  • haine noi

Luați în considerare răspunsul lui Iacov la primirea mărturiei lor.
Gen 45:26  Și i-au spus: „Iosif tot mai trãiește, și chiar el cîrmuiește toatã țara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rãmas rece, pentru cã nu-i credea. 27  Cînd i-au istorisit însã tot ce le spusese Iosif, și a vãzut carele pe cari le trimesese Iosif ca sã-l ducã, duhul tatãlui lor, Iacov, s'a înviorat. 28  Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trãiește! Vreau sã mã duc sã-l vãd înainte de moarte.”
Slavă Domnului pentru răbdarea și îndurarea lui! Mărturia celor spuse l-au uimit pe Iacov, dar el a devenit convins văzând carele, a căror natură o voi aborda în scurt timp. Când spiritul tatălui lor Iacov s-a înviorat, aceasta este indicația că si ei acceptă pe Iisus ca Mesia. Și Israel a zis, "Sunt convins! Fiul meu Iisus este încă în viață!" Oh, ce realizare extraordinară! După toți acești ani, acum în intervalul unei scurte perioade de timp, două etape ale restaurării Israelului sunt finalizate. Observa că există o tranziție în narațiune în acest moment de la referirea la tatăl lor ca Iacov la referirea la el ca Israel. Acest lucru ne trimite in urma la schimbarea numelui său.
Gen 32:28  Apoi a zis: „Numele tãu nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptã cu Dumnezeu); cãci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.”
Când spiritul tatălui lor Iacov se învioreaza, și Israel spune, "Sunt convins", lupta lui cu Dumnezeu și cu oamenii se va sfarsi și el va fi biruitor!
Acum , permite-mi să ma refer la sensul celorlalte aspecte ale mărturiei. Cei 10 măgari cu cele mai bune lucruri din Egipt trebuie să fie unele cadouri foarte speciale purtate de către îngeri, a căror natură exactă eu nici nu mi-o pot imagina. Cele 10 măgarite care poartă cereale și pâine și alte provizii pentru călătoria lor trebuie să fie cuvântul lui Dumnezeu, care ii va susține și păstra, de asemenea purtate de către îngeri alesi pentru această sarcină. Îmbrăcămintea care le-a fost data era îmbrăcăminte egipteana, aparent pentru identificare și protecție. Această îmbrăcăminte cereasca ii va echipa. Se compară, probabil, cu pecetea care este pusa pe ei. Văd aceste haine cum ar fi o uniformă de fotbal american cu pernuţe, pantofi cu crampoane, casca, etc , sau ca îmbrăcăminte militară. Dar cum ramane cu carele?
Aceste care egiptene sunt minunate! Ele sunt ceea ce l-a convins pe Iacov din mărturia fiilor săi despre Iosif ! Cuvântul folosit aici pentru "care" este Strongs # 5699. "agalah, ag-aw-law", la fel ca H5696, ceva ce se invarte, de exemplu, un vehicul cu roți: - cart , car , vagon. Carele Egiptene vor transporta familiile celor 144,000 la cer, deci acesta nu este un convoi de Hummere, vagoane de fân sau remorci U-Haul. Ai citit vreodată despre viziunea lui Ezechiel a tronului cu vehiculul cu roți sub el? Acela e aparent carul Egiptean al lui Iosif!
Acum, când spiritul lui Iacov s-a învigorat el a spus, "Vreau sã mã duc sã-l vãd înainte de moarte!" Aceasta clarifică pentru noi ca acest lucru nu este o înviere. Rămas în corpul său temporal, Iacov este luat cu un car Egiptean intr-un loc special numit Gosen, care înseamnă "a trage in apropiere", un loc care este în Egipt, în apropiere de Iisus. Acest loc reprezintă ce e mai bun din țara Egiptului, unde se pot bucura de grăsimea pamantului. Acesta nu este un loc pământesc, ci un loc special de adăpost într-un tărâm ceresc posibil nedeosebit de grădina Edenului. Acesta este un loc în care aceste persoane nu sunt la îndemâna lui Satana până la momentul desemnat, așa cum aflam din Apocalipsa 12:14.
Atunci când spiritul lui Iacov se învioreaza, în conformitate cu principiul din Romani 11:15, trebuie să fie o înviere însoțitoare. Următoarea înviere-recoltă după cea a orzului la Pasti-Pesah este grâul la Cincizecime-Shavuot. Evenimentul este descris in Apocalipsa 7:9-14.
Slavă Domnului pentru ca ne-a deschis ochii pentru a vedea în viitor și sa ne aflăm, dacă ne vom califica prin marea lui milă și prin harul lui abundent, si cei ca noi - dragi Domnului! Roagă-te cu mine, că Domnul ne va socoti vrednici de a fi printre ei, prietene. [Amin; n.t.]

duminică, 16 martie 2014

Iosif și Beniamin - Prima parte

Este bine cunoscut faptul că viața lui Iosif, fiul lui Iacov, este un arhetip al Domnului nostru Isus Hristos . Deși unele dintre caracteristicile care infatiseaza prima venire a Domnului nostru sunt în general recunoscute, acelea ale acum aproapiatei lui veniri din nou nu sunt. În această prezentare, am de gând să-ti arat, prin relatarea din Geneza a vieții lui Iosif, cum viața lui Iisus a fost prefigurată în detaliu. Alte cateva tipuri sunt luate în vedere de-a lungul relatarii care dezvăluie caracteristicile și relațiile dintre Tatăl ceresc, Biserică, Mireasă, 144.000 de evrei și rudele lor apropiate.
Să începem. Te rugăm să citesti Geneza 37-42 [+ 43,44 si 45 pentru Partea a doua; n.t.] înainte de a continua. Da. Nu te fofila si nu continua citirea până ai făcut așa.
Gata ? Să începem .
Gen 37:3  Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toți ceilalți fii ai sãi, pentru cã îl nãscuse la bãtrînețe; și i-a fãcut o hainã pestrițã. 
Ce? Dacă există un fiu despre care ar putea fi spus că i s-a născut lui Israel la bătrânețe acela ar fi Beniamin, nu Iosif. De ce spune narațiunea ca el iubea pe Iosif mai mult deoarece el a fost născut la bătrânețe? Fie Iacov devenise probabil senil sau ne este adus în atenția noastră un dedesupt.
Iată un ajutor vizual.
A chart showing the age of Jacob when each of his children were born
O diagramă care arată vârsta lui Iacov atunci când fiecare dintre copiii săi s-au născut
Dacă vom pune Isus in locul lui Iosif în interpretarea noastră a versetului, deoarece el este Iosiful arhetipal, putem vedea că el a fost născut din neamul lui Israel într-un timp îndepărtat care poate fi foarte bine descris ca varsta bătrâneții lui Iacov sau a lui Israel. Din această perspectivă, expresia are sens. Mai ales atunci când se ia haina bogat ornamentata în considerare; o haină potrivita pentru un prinț (al pacii) sau un imparat (al imparatilor). Iacov ca tatăl lui Iosif în această imagine profetică reprezintă tatăl lui Isus, Dumnezeu, HaShem, Yahweh, care iubește acel fiul cel mai mult!
Deci Iosif a fost iubit mai mult de către Jacob pentru că el a fost născut la bătrânețe. Da, asta este o afirmație interesantă. Este posibil să-ti fi venit în minte așa cum mi-a venit mie că el a fost iubit mai mult deoarece el a fost fiul său intai născut (și singurul fiu, la acel moment) de soția lui favorită. Este foarte probabil ca Rahela era însărcinată cu Beniamin la acea dată a naratiunii din versetul 3 și este văzut în toate acestea o trimitere implicită la Beniamin. Beniamin era pe cale de a fi adus pe lume care a fost cu adevărat ultimul fiu născut. El a fost adus pe lume șaptesprezece-optsprezece ani dupa Iosif, ultimul născut dintre ceilalti fii ai săi.
Semnificațiile numelor proprii găsite în Biblie sunt întotdeauna importante. Când sunt înțelese în raport cu contextele în care acestea apar, numele dezvăluie rolul profetic jucat de ele. Când Rachel l-a născut pe Iosif, i-a pus numele într-un mod ciudat, nu bazat pe propriile sale atribute, merite sau de unicitate, ci ca o expresie de speranță cu privire la unul încă nenăscut. Prin nasterea lui Iosif ea a anticipat un alt fiu.
Gen 30:24  Și i-a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: „Domnul sã-mi mai adauge un fiu!”
Iosif înseamnă "să adauge" sau "adaugă Iehova." Din cauza modului în care Rahela l-a numit pe Iosif, ori de câte ori ajungem la numele lui, ar trebui să avem sentimentul că el nu este singur, că există, de asemenea, un frate sau urmaș. Vezi, din cauza numelui său, Iosif nu poate fi disociat de Beniamin, fiul pe care Domnul l-a adăugat Rahelei.
Acum, observa cum nașterii și denumirii lui Beniamin i s-au dat un accent special.
Gen 35:18  Și pe cînd își dãdea ea sufletul, cãci trãgea sã moarã, i-a pus numele Ben-Oni: dar tatãl sãu l-a numit Beniamin. 
În acest verset scurt, vedem o denumire și o redenumire care ar trebui să ne atragă atenția la sensul numelui. Un accent suplimentar este pus pe acest eveniment pentru că Rachel a murit la nașterea lui, dându-i un nume cu ultima ei suflare. Suntem atenti acum?
Beniamin este astfel introdus ca un arhetip al bisericii. Numele Rahelei înseamnă "oaie, o oaie de sex feminin." Acest miel a murit aducând fiul. În acest instantaneu profetic Rahela reprezintă Mielul lui Dumnezeu, sacrificat pentru a naște un fiu! Acest fiu reprezintă pe cei pentru care moartea Mielului va aduce viață. Acest fiu adus a fost numit prima data Ben-Oni, ceea ce înseamnă "fiul durerii mele." Mielul lui Dumnezeu a fost un om obișnuit cu durerea și tristețea.
Isa 53:3  Disprețuit și pãrãsit de oameni, om al durerii și obisnuit cu suferința, era așa de disprețuit cã îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am bãgat în seamã. 4  Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut cã este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. 5  Dar El era strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste El, și prin rãnile Lui sîntem tãmãduiți. 6  Noi rãtãceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a fãcut sã cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã a tuturor. 7  Cînd a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la mãcelãrie, și ca o oaie mutã înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 
Acest fiu Ben-Oni, care a fost astfel adus a fost fiul durerii Lui, familiarizat cu tristețea și durerea Lui. La fel cum și Isus a luat crucea, cei care vor urma după el ca fiul Ben-Oni vor lua, de asemenea, crucile lor. Apoi, Ben-Oni a fost redenumit Beniamin, ceea ce înseamnă "fiul dreptei mele." Poziția la dreapta este o poziție slavită de onoare și binecuvântare. Pentru că Isus si-a luat crucea și a fost sacrificat, el a fost înălțat la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Și cine urmează acest exemplu? Da - fiul Ben-Oni/Beniamin!
Luca 9:22  Apoi a adãugat cã Fiul omului trebuie sã pãtimeascã multe, sã fie tãgãduit de bãtrîni, de preoții cei mai de seamã și de cãrturari, sã fie omorît, și a treia zi sã învieze. 23  Apoi a zis tuturor: „Dacã voește cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-și ia crucea în fiecare zi, și sã Mã urmeze. 
Rom 8:17  Și, dacã sîntem copii, sîntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreunã moștenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim și proslãviți împreunã cu El. 
Nu este minunat cum Domnul a oferit tipuri în Biblie pentru a prezice în mod convingător aceste adevăruri minunate? Ele sunt criptice, dar când Domnul ne deschide ochii - oh, ce lucruri vedem! Acest mod de impartasire prima dată a suferințelor Lui și apoi a slavei Lui reprezinta modelul Ben-Oni/Beniamin!
Vreau sa remarc aici că Pesah (Paștele evreiesc) este asociat cu Ben-Oni/Beniamin pentru că el a fost adus la sacrificiul mielului.
1Co 5:7  Mãturați aluatul cel vechi, ca sã fiți o plãmãdealã nouã, cum și sînteți, fãrã aluat; cãci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 
Binecuvântarea specială a grupului Beniamin ca fii slaviti la dreapta lui Isus este ilustrat în viața arhetipala a lui Beniamin, care este marcată în mod special de o binecuvântare deosebită. Ca exemplu, orașul Ierusalimul este al lui, dat lui Beniamin și urmașilor lui sub domnia lui Iosua, (Iosua 18:11-28), un arhetip al lui Hristos în timpul domniei lui de o mie de ani. Rețineți, de asemenea versetul următor.
1 Imp 11:36  Voi lãsa o seminție fiului sãu, pentru ca robul Meu David sã aibã totdeauna o luminã înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o sã pun în ea Numele Meu. 
Benjamin este acea lumină!
Știați că Ierusalimul a fost dat lui Beniamin? Știați ca Galileea a fost țara lui Beniamin [dupa exilul din Babilon; n.t.]? Domnul a petrecut o mare parte din timpul său de slujire în aceste locuri. V-ați gândit de ce din Galileea au fost alesi toti cei douăsprezece Apostoli - Ucenici? ( Matei 4 ) Și, de asemenea, de ce chiar și apostolul Pavel a fost din același trib! (Romani 11:1) Prieteni, fiul Ben-Oni/Beniamin este un Arhetip al Miresei!
Este Beniamin un arhetip al fiului înălțat, care va fi beneficiar al unui har extraordinar? Da! Nu orice persoană pentru care Mielul a murit de fapt, va lua crucea pentru a deveni Ben-Oni - familiarizat cu durerea lui, ci cei care vor deveni Beniamin - înălțați la dreapta Lui!
Să continuăm cu lecția profetică a vieții lui Iosif.
Gen 37:4  Frații lui au vãzut cã tatãl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început sã-l urascã. Nu puteau sã-i spunã nici o vorbã prieteneascã. 5  Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților sãi, care l-au urît și mai mult. 6  El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! 7  Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iatã cã snopul meu s'a ridicat și a stãtut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s'au aruncat cu fața la pãmînt înaintea lui.”8  Frații lui i-au zis: „Doar n'ai sã împãrãțești tu peste noi? Doar n'ai sã ne cîrmuiești tu pe noi?” Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui. 9  Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților sãi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pãmînt înaintea mea.”10  L-a istorisit tatãlui sãu și fraților sãi. Tatãl sãu l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnã visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tãi, sã ne aruncãm cu fața la pãmînt înaintea ta?”11  Frații sãi au început sã-l pismuiascã; dar tatãl sãu a ținut minte lucrurile acestea. 
După cum știți (după ce ati citit recent capitolul 42, nu?), ei vor veni într-adevăr să se închine înaintea lui Iosif. După cum știm din scripturile profetice, copiii lui Israel (și toți cei care au trăit vreodată și vor trăi - Isaia 45:23) se vor pleca în cele din urmă în fața lui Isus. Deși înregistrarea nașterii lui Beniamin se găsește în Geneza capitolul 35, nașterea sa a avut loc în jurul datei visului lui Iosif. Observați aici că mama lui Iosif este menționată ca și cum ar fi fost în viață (și, prin urmare, nu murise incă la naștere), și că visul său a menționat 11 stele. Iacov a înțeles ca cele 11 stele reprezentau frații lui Iosif, ceea ce indică cunoașterea faptului ca Rahela era însărcinată cu Beniamin. Iosif este declarat în versetul 2 ca fiind de șaptesprezece ani, diferența probabila de vârstă între el și Benjamin .
Relatarea continuă.
Gen 37:12  Frații lui Iosif se duseserã la Sihem, ca sã pascã oile tatãlui lor. 13  Israel a zis lui Iosif: „Frații tãi pasc oile la Sihem! Vino, cãci vreau sã te trimet la ei.” „Iatã-mã, sînt gata,” a rãspuns el. 14  Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacã frații tãi sînt sãnãtoși, și dacã oile sînt bine; și adu-mi vești.” L-a trimes astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem. 15  Pe cînd rãtãcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?”16  „Caut pe frații mei,” a rãspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”17  Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; cãci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.” Iosif s'a dus dupã frații sãi, și i-a gãsit la Dotan. 
În arhetip, fiii lui Iacov s-au dus să pască oile tatălui lor, Israel poporul lui Yahweh.
Din acel moment, prin Moise, Iosua, judecătorii, regi și lideri preoțești, acești păstori numiți au păscut oile. Dumnezeu a însărcinat pe fiul său pentru a merge si a verifica bunăstarea fraților săi, păstorii, și a turmei, și pentru a aduce stirea înapoi la El. Isus a acceptat. Yahweh l-a trimis din valea Hebron (însemnând "comuniune"), un arhetip al unui anumit tip special de comuniune pe care o avea Isus, o impărtăsire cu Tatăl Său a naturii divine. El a mers la Sihem ("desteptare devreme"), unde nu a găsit nici oile nici păstorii după așteptările tatălui.
Jer 50:6  „Poporul Meu era o turmã de oi pierdute; pãstorii lor îi rãtãceau, îi fãceau sã cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul. 
Păstorii desemnați nu au făcut bine oilor din grija lor și nu s-au găsit în țara "desteptării devreme." (Sihem) Desteptarea Israelului va fi amânată. O altă interpretare a semnificației lui Sihem ar putea fi că problema păstorilor a fost că ei nu s-au desteptat devreme să caute îndrumarea Domnului, că au fost leneși și auto-îndrumati. Și așa vedem imaginea profetică a lui Isus trimis la oile pierdute ale lui Israel.
Mat 15:24  Drept rãspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.”
El le-a găsit în apropierea Dotanului. Un om fără nume l-a găsit rătăcind pe camp și la îndrumat. Faptul că acest om este nenumit este la fel de important de remarcat ca detaliu ca si semnificațiile numelor. Un servitor sau om anonim este, de obicei, un arhetip al Sfântului Duh. La botezul Său, Isus a primit Duhul Sfânt și ajutorul Său, primind imediat îndrumare să meargă în deșert.
Mar 1:10  Și îndatã, cînd ieșea Isus din apã, el a vãzut cerurile deschise, și Duhul pogorîndu-Se peste El ca un porumbel. 11  Și din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: „Tu ești Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi gãsesc toatã plãcerea Mea.” 12  Îndatã Duhul a mînat pe Isus în pustie, 
Continuând cu relatarea trădării lui Iosif.
Gen 37:18  Ei l-au zãrit de departe, și pînã sã se apropie de ei, s'au sfãtuit sã-l omoare.” 19  Ei au zis unul cãtre altul: „Iatã cã vine fãuritorul de visuri! 20  Veniți acum, sã-l omorîm și sã-l aruncãm într'una din aceste gropi; vom spune cã l-a mîncat o fiarã sãlbaticã, și vom vedea ce se va alege de visurile lui.” 21  Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mînile lor. El a zis: „Sã nu-i luãm viața!” 22  Ruben le-a zis: „Sã nu vãrsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el.” Cãci avea de gînd sã-l scape din mînile lor, și sã-l aducã înapoi la tatãl sãu. 23  Cînd a ajuns Iosif la frații sãi, aceștia l-au desbrãcat de haina lui, de haina cea pestrițã, pe care o avea pe el. 24  L-au luat și l-au aruncat în groapã. Groapa aceasta era goalã: nu era apã în ea. 
Paralelele sunt destul de evidente. Ei l-au aruncat într-o groapã din deșert fără apă (simbol al vieții) în ea, un arhetip al mormântului. "Groapã" [cisterna, fantană, put sau adanc; n.t.] este cuvântul ebraic "bor," un cuvânt tradus "groapă" si în următoarele versete.
Psa 88:4  Sînt pus în rîndul celor ce se coboarã în groapã, sînt ca un om, care nu mai are putere. 6  M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri. 
Isus a fost dezbrăcat înainte ca el să fie crucificat și a coborât în groapă, cu siguranță socotit printre cei ce se coboară în groapă ca Iosif înaintea Lui.
Iosif a fost aruncat în groapă lângă Dotan, al cărui nume înseamnă "dublu decret" sau "boală dubla." Ceea ce vorbește de două împliniri și de ce Iosif a fost aruncat în groapă. Boala este gelozia. Din boala geloziei, invidie, pizmã, fiii lui Israel l-au dat pe fratele lor Iosif și apoi pe fratele lor Isus.
Gen 37:4  Frații lui au vãzut cã tatãl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început sã-l urascã. Nu puteau sã-i spunã nicio vorbã prieteneascã. 11  Frații sãi au început sã-l pismuiascã; dar tatãl sãu a ținut minte lucrurile acestea. 
Mat 27:18  Cãci știa cã din pizmã dãduserã pe Isus în mînile lui. 
Permite-mi să fac o mentiune despre Beniamin. A fost el implicat în această conspirație? Pentru că el era încă în pântecele mamei sale, în mod evident, nu! Biserica nu a fost implicată, pentru că nu a fost încă născută - Isus nu a fost încă ridicat din groapă.
Acum, Iosif, arhetipul, nu a murit de fapt. În mod asemănător, Isaac, într- un mod similar, nu a murit de fapt, atunci când Avraam a fost gata să-l ofere ca ardere de tot. Dar, ca berbecul care a fost în locul lui Isaac, Isus a fost într-adevăr ucis ca sacrificiu. Fiul lui Dumnezeu a fost apoi înviat din morți după modelul tipic al lui Joseph fiind salvat din groapă.
Gen 37:27  Veniți mai bine sã-l vindem Ismaeliților, și sã nu punem mîna pe el, cãci este fratele nostru, carne din carnea noastrã.” Și frații lui l-au ascultat. 28  La trecerea negustorilor midianiți, au tras și au scos pe Iosif afarã din groapã, și l-au vîndut cu douãzeci de sicli de argint Ismaeliților, care l-au dus în Egipt. 
La sosirea lor în Egipt, Iosif a fost cumpărat de Potifar, căpitanul de gărzii lui Faraon. Potifar înseamnă "necazul meu a fost rupt." După ce s-a ridicat din mormânt Isus s-a înălțat la cer. Se va vedea în acest context profetic că Egiptul este acum un simbol al cerului. Faraon, Suveranul Egiptului Il reprezintă acum pe Dumnezeul Suveran din ceruri. Și așa se face că vedem că necazul lui Isus a fost rupt după ce a fost primit în cer.

Întrerupem acest context, pentru a vă aduce o "Spărtură specială."

Cand Geneza, capitolul 37 a ajuns la final, concluzia profetică a fost moartea, îngroparea, învierea și înălțarea Domnului nostru. Urmand acestor evenimente ale primei veniri a lui Isus ceea ce noi numim "timpul bisericii" a început. Capitolul 38 este o insertie ca o paranteză care pare să prevadă timpul bisericii; ceea ce a fost deja, este acum și va fi încă. O recunoastem ca o paranteză, deoarece capitolul nu are nici o relevanță directă sau aparent superficială relativ la subiecul precedent sau următor al narațiunii. Capitolul 39 preia foarte imperceptibil chiar de unde capitolul 37 a rămas. O inserție ca paranteză în Biblie este un steag rosu -  care striga STOP! Trebuie să aflăm ce este atât de important că narațiunea a fost întreruptă.
Întregul capitol 38 se ocupă cu fiul lui Iacov, Iuda și evenimentele legate de nașterea celor doi fii ai săi, gemeni. Acest capitol a fost introdus aici pentru a amplifica profeția în curs de dezvoltare. Isus este subiectul de bază al capitolului 38, deoarece El se trage din Pereț, "geamanul de mijloc", fiul lui Iuda. La fel cum am dat atenție la detaliile relatarii nașterii lui Ben-Oni/Beniamin, detaliile acestei nasteri extrem de neobișnuite sunt demne de atenția noastră. Pereț înseamnă "o spãrturã." Deoarece acest capitol de introducere a nașterii sale apare ca o inserție in paranteză și, prin urmare, ca o spãrturã în fluxul contextului atenția noastră este obligată sa caute sensul mai profund al acesteia.
Există în relatarea nașterii gemenilor o profeție importantă care dezvăluie ceva din structura veacului.
Gen 38:27  Cînd i-a venit vremea sã nascã, iatã cã în pîntecele ei erau doi gemeni. 28  Și în timpul nașterii, unul a scos mîna înainte; moașa i-a apucat mîna, și a legat-o cu un fir roșu, zicînd: „Acesta a ieșit cel dintîi.” 29  Dar el a tras mîna înapoi, și a ieșit frate-sãu. Atunci moașa a zis: „Ce spãrturã ai fãcut!” De aceea i-a pus numele Pereț. 30  În urmã a ieșit fratele lui, care avea firul roș la mînã; de aceea i-au pus numele Zerah. 
Doi fii s-au născut, iar ceea ce este unic este că cel care a ieșit primul, de asemenea, a ieșit si ultimul! Așa este și cu acest veac. Cum trebuie interpretat acest lucu? Ca si cu gemenii, se au in vedere două lucrări similare dar independente. Una începe și termină veacul în timp ce cealaltă a "făcut o spãrturã pentru ea insăsi." Cel care marchează extremitățile nu s-a manifestat pe deplin la prima apariție, ci numai la a doua. Am menționat deja că Peret înseamnă "o spãrturã." Zerah înseamnă "rãsãrire, zori sau strãlucire." Zerah este cel identificat de ața rosie. Deci, cum trebuie acest lucru să fie interpretat - ce inseamna asta? Să considerăm o alta imagine pentru comparație.
Menora sfeșnicul cu șapte brațe pare să reprezinte cele șapte biserici (Apocalipsa 1:20) și cei doi măslini, care sunt cei doi unși, apar de fiecare parte. Acest lucru se compară cu aranjamentul Zerah/Peret/Zerah.
Zah 4:1  Îngerul, care vorbea cu mine, s'a întors și m'a trezit ca pe un om, pe care-l trezești din somnul lui. 2  El m'a întrebat: „Ce vezi?” Eu am rãspuns: „M'am uitat și iatã cã este un sfeșnic cu totul de aur, și deaspura lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sînt în vîrful sfeșnicului. 3  Și lîngã el sînt doi mãslini, unul la dreapta vasului, și altul la stînga lui. 4  Și, luînd iarãș cuvîntul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnã lucrurile acestea, domnul meu?” 5  Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a rãspuns: „Nu știi ce sunt aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” 6  Atunci el a luat din nou cuvîntul, și mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului cãtre Zorobabel, și sunã astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tãrie, ci prin Duhul Meu, -zice Domnul oștirilor! 7  Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într'un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnatã în vîrful Templului, în mijlocul strigãtelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!” 8  Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9  „Mînile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, și tot mînile lui o vor isprãvi; și veți ști dacã Domnul oștirilor m'a trimes la voi. 10  Cãci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Acești șapte vor privi cu bucurie cumpãna în mîna lui Zorobabel. Acești șapte sînt ochii Domnului, cari cutreierã tot pãmîntul.”11  Eu am luat cuvîntul, și i-am zis: „Ce însemneazã acești doi mãslini, la dreapta sfeșnicului și la stînga lui?” 12  Am luat a doua oarã cuvîntul, și i-am zis: „Ce înseamnã cele douã ramuri de mãslin, care sînt lîngã cele douã țevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?” 13  El mi-a rãspuns: „Nu știi ce sunt?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Și el a zis: 14  „Aceștia sunt cei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pãmînt.”
Casa lui Dumnezeu, care este templul lui Dumnezeu este biserica, și fundatia sa a fost stabilită de către primii apostoli. Mâinile lui Zorobabel care au pus temelia acestei case este munca de la inceput a apostolilor, inclusiv a lui Pavel. Aceasta este mâna lui Zerah care a ieșit și pe care a fost legat un fir roșu. O lucrare asemanatoare va aduce veacul la sfârsit. Pricepi asta? O contrapartidă la lucrarea fostilor apostoli va apărea cand veacul se apropie de sfarsit. (așa cum voi arăta, de asemenea, din Romani 11) Vezi, versetul 9 declară ca mâinile lui Zerubabel au pus temelia acestei case și mai departe că mâinile lui o vor termina! În versetul 14 din Zaharia 4,  "cei doi unși" poate fi mai literal tradus ca "cei doi fii ai uleiului proaspăt." Fiii uleiului proaspat care sunt Zerah/Zorobabel este o lucrare prin spiritul Domnului, o lucrare prin care biserica carnală, va fi smerită. Această biserică, Peret, care face o spartura pentru sine este mentionata în deradere ca "munte mare." Lucrarea Duhului Domnului va smeri pe cei mândri, niveland lucrarea muntelui mare-în-propria-lui-putere, munte al bisericii carnale - biserica pe care cei lumești o pot vedea acum și pe care nu o urăsc. Piatra de sus se referă la piatra marii piramide care nu a fost stabilită încă, un simbol al stabilirii tronului Impăratului Impăratilor a cărui impărătie cerească va umple pământul, deși a fost o dată respinsă de constructorii săi. Judecata este data lucrarii lui Zorobabel/Zerah, un adevăr văzut în linia cu plumb, un instrument folosit în construirea unei case ai cărei membri sunt drepti și adevărati.
Deci, ce înseamnă Zorobabel? "Topit de Babilon"  Dacă ai dificultăți în a identifica spărtura Babiloniană, este posibil să ai nevoie sa faci un pas înapoi, departe de sentimentele tale personale, și sa cercetezi istoria Crăciunului și a Paștelui in mod sincer. Lucrarea lui Zerah care pare un lucru mic astăzi are o relație vitală cu Babilonul. Istoria efectului Babilonului asupra Israelului este un exemplu. Yahweh a folosit experiența Babilonului pentru a disciplina și curătii poporul Său. Din cuptorul de topire a iesit aur și argint curat. Doar cei care sunt rafinati și făcuti curati în acest proces sunt cei care nu isi pun încrederea în propria lor tărie și putere ci în spiritul Domnului. Acestia sunt topiti de Babilon.
Zorobabel înseamnă, de asemenea, "semănat în Babilon." Ce înseamnă asta ar trebui să știi! Se poate sa ai o astfel de mărturie! Zerah, care înseamnă " rãsãrire, zori sau strălucire" sunt cele două mâini ale lui Zorobabel care fac lucrarea spiritul Domnului. Luați în considerare următoarele din Matei 13.
Mat 13:34  Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; și nu le vorbea de loc fãrã pildã, 35  ca sã se împlineascã ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „VOI VORBI IN PILDE, VOI SPUNE LUCRURI ASCUNSE DE LA FACEREA LUMII.” 36  Atunci Isus a dat drumul noroadelor, și a intrat în casã. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, și I-au zis: „Tîlcuiește-ne pilda cu neghina din țarinã.” 37  El le-a rãspuns: „Cel ce samãnã sãmînța bunã, este Fiul omului. 38  Țarina, este lumea; sãmînța bunã sînt fiii Împãrãției; neghina, sînt fiii Celui rãu. 39  Vrãjmașul, care a sãmãnat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerãtorii, sînt îngerii. 40  Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului. 41  Fiul omului va trimete pe îngerii Sãi, și ei vor smulge din Împãrãția Lui toate lucrurile, cari sînt pricinã de pãcãtuire și pe ceice sãvîrșesc fãrãdelegea, 42  și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților 43  Atunci CEI NEPRIHANITI VOR STRALUCI CA SOARELE în Împãrãția Tatãlui lor. Cine are urechi de auzit, sã audã. 
ZERAH - rãsãrire, zori sau strãlucire! : )
Firul rosu pe mâna lui Zerah este ce a identificat, de asemenea, pe Rehab pentru cei care au cucerit orașul Ierihon .
Iosua 2:17  Bãrbații aceia i-au zis: „Iatã cum vom fi deslegați de jurãmîntul pe care ne-ai pus sã-l facem. 18  La intrarea noastrã în țarã, leagã funia aceasta de fir roșu la fereastra prin care ne-ai pogorît, și strînge la tine în casã pe tatãl tãu, pe mama ta, pe frații tãi, și pe toatã familia tatãlui tãu. 19  Dacã vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca sã meargã afarã pe ulițã, sîngele lui va cãdea asupra capului lui, și noi vom fi nevinovați: dar dacã va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casã, sîngele lui va cãdea asupra capului nostru. 20  Și dacã ne vei da pe fațã, vom fi deslegați de jurãmîntul pe care ne-ai pus sã-l facem.” 21  Ea a rãspuns: „Fie dupã cuvintele voastre.” Și-a luat rãmas bun dela ei, și ei au plecat. Ea a legat funia roșie la fereastrã. 
Acest eveniment a avut loc la timpul recoltei orzului - Pesah. Funia roșie semnifică protecția sângelui Mielului de Paști de îngerul distrugător. Acesta identifică pe cineva cu Mielul și sfințește, pentru mântuire. Funia roșie este asociata cu Pesah și recolta de orz. Aceasta lucrare a lui Zerah este o lucrare deosebita de sfințire și mântuire.
Solomon spune dragostei lui: ( Miresei lui Hristos )
Cant 4:3 "Buzele tale sunt ca un fir roșu , și gura ta este placuta ... "
Stacojiul este văzut în Numeri 4:7-8 ca primul strat de acoperire peste tot ce este pe masa pâinilor punerii înainte. Cele două pâini dospite reprezintă lucrarea lui Peret, o lucrare de Shavuot (Rusalii). Lucratura stacojie este o lucrare de acoperire, o lucrare de ispășire. În aceasta il vedem pe Zerah flancandul pe Peret și oferind o acoperire. Femeia virtuoasa (o imagine a Miresei) în Proverbe 31:21 are familia ei îmbrăcata în stacojiu, care este văzut într-un mod similar ca asigurand protecție mai degrabă decât ornamentare.
Te-ai gândit că este ciudat că în Zaharia 4 îngerul vorbind cu el a întrebat de două ori: "Nu știi ce sunt?" Și de două ori, Zaharia a răspuns: "Nu, Domnul meu."
La sfârșitul convorbirii despre aceleași lucruri în Matei 13, conversația a fost astfel.
Mat 13:51  „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Isus. -„Da, Doamne”, I-au rãspuns ei. 52  Și El le-a zis: „De aceea orice cãrturar, care a învãțat ce trebuie despre Împãrãția cerurilor, se aseamãnã cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”
Și ce comori glorioase, atât noi cat și vechi ne sunt aduse în această zi, pentru a ne bucura!
Ce identifică "extremitatile cartii" adica pe Zerah? Veacul a început pe deplin ca al lui Israel, care include prozeliți, desigur, dar da, Israel. Trecerea la un caracter dominat de Neamuri (pagan) a început în Fapte capitolul 10 și a facut un salt înainte în Faptele Apostolilor capitolul 28. Biserica in ultimii ani a facut în mod constant trecerea înapoi la un caracter evreiesc cu tendința mesianica - indreptandu-se "înapoi la rădăcinile sale." După cei 12/13 inițiali a venit Apostolul Pavel, care a avut, foarte mult, rolul proeminent în biserica primară. El a fost apostol al Neamurilor. Petru a fost Apostolul evreilor, dar Petru a fost cel care a fost trimis la casa lui Corneliu pentru a aduce lumina Neamurilor. Cu toate acestea Pavel a jucat rolul dominant. Omologii lor vor juca roluri inversate în lucrarea de încheiere a lui Zerah.
Cred că veacul se va încheia așa cum a început cu importanța evreiilor. Cred că va fi o contrapartidă a lui Paul numit pentru evrei, și un omolog al lui Petru pentru Neamuri. Și cred că lucrarea Miresei, urmată de munca celor 144,000 fiii ai lui Israel vor fi încununarea lucrării lui Zerah.

Și acum să ne întoarcem la programul nostru obisnuit.

În următoarele câteva capitole în continuarea capitolului 38 povestea lui Iosif arată că prin mai multe intorsaturi ale sortii, el a devenit al doilea la comanda dupa Faraon insusi. Iosif este cel prin care Dumnezeu descoperă interpretarea viselor, mistere pentru toți ceilalți oameni. Acest lucru, de asemenea, face trimitere la Isus. Dumnezeu a binecuvîntat pe Iosif foarte mult în această perioadă, și el a crescut ca importanță prin recunoașterea și aprecierea de catre Faraon a relației lui Iosif cu Dumnezeul cerului. O mare oportunitate s-a ivit înaintea lui Iosif, atunci când Dumnezeu a dat niste vise lui Faraon care l-au tulburat cu privire la semnificația lor. Iosif, prin revelație, a interpretat aceste vise. Semnificația este foarte importanta deoarece stabilește contextul activității de la sfârșitul timpului dezvăluit în drama profetică care urmeaza.
Gen 41:28  Astfel, dupã cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arãtat lui Faraon, ce are sã facã. 29  Iatã, vor fi șapte ani de mare belșug în toatã țara Egiptului. 30  Dupã ei vor veni șapte ani de foamete, așa cã se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara. 31  Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare cã nu se va mai cunoaște belșugul în țarã. 32  Cît privește faptul cã Faraon a visat visul de douã ori, înseamnã cã lucrul este hotãrît din partea lui Dumnezeu, și cã Dumnezeu se va grãbi sã-l aducã la îndeplinire. 
Visele date lui Faraon erau un mesaj profetic criptic prin care s-ar fi îndeplinit planurile lui Dumnezeu pentru familia lui Iosif. Mesajul a fost că o foamete severa care va dura timp de șapte ani va veni, dar acestia erau precedati de un sezon lung de șapte ani de belșug. Dumnezeu ia spus lui Iosif cum sa stranga alimente în timpul belsugului în pregătire pentru foamete oferind astfel o salvare pentru familia lui. Scenariul timpului sfârșitului începe aici, dar avem si multe aspecte ale primii veniri a lui Isus țesute printre ce urmeaza. Te rugăm să reții citind asta că această extinsa revelație profetică prezintă scene atât din prima cat și a doua venire ale lui Isus. Detaliile trebuie să fie observate cu atenție în scopul de a discerne contextul minuțios și de a face distincțiile corespunzătoare.
Ultima parte a capitolului 41 infatiseaza ceea ce este cea mai evidenta prefigurare a lui Isus în viața lui Iosif. Aș dori să consideri relația lui Iosif cu acest Faraon ca o descriere a relației lui Isus cu Tatăl Său.
Gen 41:38  Și Faraon a zis slujitorilor sãi: „Am putea noi oare sã gãsim un om ca acesta, care sã aibã în el Duhul lui Dumnezeu?” 39  Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcã Dumnezeu ți-a fãcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sã fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine. 40  Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mã va ridica mai pe sus de tine.” 41  Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stãpînire peste toatã țara Egiptului.” 42  Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrãcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît. 43  L-a suit în carul care venea dupã al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stãpînire peste toatã țara Egiptului. 44  Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fãrã tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toatã țara Egiptului.”
Ar putea fi mai simplu? În compararea Genezei 41:46 cu Luca 3:23 observam faptul că atât Iosif cat și Isus au intrat în slujba "lui Faraon" atunci când acestia au fost de aproximativ treizeci de ani.
Gen 41:45  Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), și i-a dat de nevastã pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit sã cerceteze țara Egiptului. 
Numele dat lui Iosif înseamnă "descoperă tainele." Un alt sens al numelui este, "comoară a odihnei slăvite." Din Isus vor veni râuri de apă vie pentru toți cei care intră în odihna Lui slăvită!
Este interesant de remarcat aici că Faraon, de asemenea, a dat lui Iosif, o soție. Numele ei, Asnat, înseamnă "voi fi urâtă." Aceasta vorbește despre un viitor popor care vor fi dati lui Isus ca mireasă și care, la fel ca Mirele ei, va fi urâtă!
Apoc 19:7  Sã ne bucurãm, sã ne veselim, și sã-i dãm slavã! Cãci a venit nunta Mielului; soția Lui s'a pregãtit, 
Ioan 15:18  Dacã vã urãște lumea, știți cã pe Mine M'a urît înaintea voastrã. 19  Dacã ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucã nu sînteți din lume, și pentrucã Eu v'am ales din mijlocul lumii, de aceea vã urãște lumea. 
Ioan 17:5  Și acum, Tatã, proslãvește-Mã la Tine însuți cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6  Am fãcut cunoscut Numele Tãu oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tãi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au pãzit Cuvîntul Tãu. 7  Acum au cunoscut cã tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine. 8  Cãci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevãrat cã dela Tine am ieșit, și au crezut cã Tu M'ai trimes. 9  Pentru ei Mã rog. Nu Mã rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucã sînt ai Tãi: 10  tot ce este al Meu, este al Tãu, și ce este al Tãu, este al Meu, -și Eu sînt proslãvit în ei. 11  Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tatã, pãzește, în Numele Tãu, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei sã fie una, cum sîntem și noi. 
Numele dat, poporul dat și separarea lor de ceilalti din lume, slava conferita lui Isus pe care el a avut-o înainte: Acestea sunt firele revelației ce leaga tipul și arhetipul.
Continuând încă o dată, echilibrul poveștii despre Iosif arată funcția sa de agent al lui Dumnezeu în planul de mântuire și răscumpărare pentru poporul Său. Iosif oferă hrană fizică, astfel că Iacov și familia lui nu va muri de o moarte fizică prematură. Isus oferă hrană spirituală, astfel încât cei care cred în El să trăiască veșnic! Cerealele egiptene simbolizează hrană spirituală, care sunt stocate pentru mântuirea poporului lui Dumnezeu în timpul sezonului de abundență desemnat. Aceste cereale sunt cereale din cer, care se compară cu mana din cer!
Psa 78:23  El a poruncit norilor de sus, și a deschis porțile cerurilor: 24  a plouat peste ei manã de mîncare, și le-a dat grîu din cer. 
În Geneza, capitolul 42 Iacov află că sunt cereale în Egipt și trimite fiii lui acolo pentru a cumpăra și pentru a reveni cu ceva. Numai Beniamin a rămas în urmă cu Jacob, care este o altă distincție demna de remarcat intre Beniamin și ceilalți frați. Deși este, probabil, încă primul an de foamete, condițiile în patria lui Iacov, Canaanul, sunt de așa natură încât se teme de foame. Când cei 10 frați care cauta provizii pentru Iacov ajung în Egipt s-au dus înaintea lui Iosif pentru a solicita cumpărarea cerealelor egiptene stocate. Ai observat cumva că frații s-au apropiat de Iosif cu argint pentru a cumpăra cereale, și s-au întors cu cereale dar li s-a returnat argintul in sacii lor in secret? Cerealele nu pot fi cumpărate ci numai date celor care le caută de la cel care le are! Iată un punct foarte important ce trebuie să fie observat. La întâlnirea lor, Iosif  i-a recunoscut dar ei nu l-au recunoscut. Când Isus a fost prezentat înaintea fraților săi ei (încă reprezentand păstorii poporului lui Israel) nu l-au recunoscut cine era într-adevăr!
Mat 23:37  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimeși la tine! De cîte ori am vrut sã strîng pe copiii tãi cum își strînge gãina puii sub aripi, și n'ați vrut! 
Luca 19:44  te vor face una cu pãmîntul, pe tine și pe copiii tãi din mijlocul tãu; și nu vor lãsa în tine piatrã pe piatrã, pentrucã n'ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetatã.”
Ioan 1:9  Lumina aceasta era adevãrata Luminã, care lumineazã pe orice om, venind în lume. 10  El era în lume, și lumea a fost fãcutã prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11  A venit la ai Sãi, și ai Sãi nu L-au primit. 12  Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu; 
Iosif a pretins a fi un străin, adresandu-se lor în limba egipteana prin intermediul unui interpret. El le-a vorbit, astfel, în limba Egiptului - limba cerului - pilde (parabole).
Mat 13:34  Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; și nu le vorbea de loc fãrã pildã, 
Acum, Iosif nu a dat fraților lui în conformitate cu așteptările lor, ci mai degrabă i-a disciplinat. Luați în considerare răspunsul lor la acest tratament neașteptat.
Gen 42:21  Ei au zis atunci unul cãtre altul: „Da; am fost vinovați fațã de fratele nostru; cãci am vãzut neliniștea sufletului lui, cînd ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” 22  Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: „Nu vã spuneam eu sã nu faceți o astfel de nelegiuire fațã de bãiatul acesta?” Dar n'ați ascultat. Acum iatã cã ni se cere socotealã pentru sîngele lui.”
Acest lucru este straniu! De vreme ce acesti 10 barabati nu au recunoscut acest conducător "egiptean" ca fratele lor, de ce ar fi fost convinsi că pedeapsa acestui străin puternic era legata de păcatul lor împotriva fratelui lor Iosif? Asta-i o întrebare bună, care cere un răspuns bun!
Nu vi se pare ca Yahweh face caracterul profetic al acestui pasaj foarte evident? El arata motivul pentru disciplinare, judecata care a venit asupra lui Israel din momentul în care nu l-au recunoscut. La nivel national, au fost trași la răspundere pentru sângele lui, așa cum sugerează și remarca lui Ruben! Considera cuvintele participanților in timp ce il dadeau pe Isus lui Pilat pentru crucificare.
Mat 27:25  Și tot poporul a rãspuns: „Sîngele Lui sã fie asupra noastrã și asupra copiilor noștri.”
Și așa este, pentru încă un scurt sezon!
În acest moment, auzind confesiunea lor, Iosif l-a luat pe Simeon dintre ei și l-a legat în fața ochilor lor. Simeon înseamnă "auzire", care reprezintă capacitatea lor de a auzi și înțelege. Cu Simeon legat, acestia au fost de la acel moment fără "auz." Această consecință a esecului de a recunoaște pe fratele lor Iosif este o profeție remarcabilă care dezvăluie motivul pentru care Israelul nu are capacitatea de a auzi și de a înțelege Cuvântul care este Isus. Starea lor de a fi surzi spiritual pana la această zi este o consecință a nerecunoașterii lui Mesia și reflectă responsabilitatea lor pentru sângele lui.
Isa 6:9  El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: „Într'una veți auzi și nu veți înțelege; într'una veți vedea, și nu veți pricepe!” 10  Împietrește inima acestui popor, fã-l tare de urechi, și astupã-i ochii ca sã nu vadã cu ochii, sã n'audã cu urechile, sã nu înțeleagã cu inima, sã nu se întoarcã la Mine, și sã nu fie tãmãduit.” 11  Și eu am întrebat: „Pînã cînd, Doamne?” El a rãspuns: „Pînã cînd vor rãmînea cetãțile pustii și lipsite de locuitori; pînã cînd nu va mai fi nimeni în case, și țara va fi pustiitã de tot; 12  pînã va îndepãrta Domnul pe oameni, și țara va ajunge o mare pustie. 
Orbirea ochilor se compară cu surditatea urechilor.
Luca 19:41  Cînd S'a apropiat de cetate și a vãzut-o, Isus a plîns pentru ea, 42  și a zis: „Dacã ai fi cunoscut și tu, mãcar în aceastã zi, lucrurile, care puteau sã-ți dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tãi. 43  Vor veni peste tine zile, cînd vrãjmașii tãi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura, și te vor strînge din toate pãrțile: 44  te vor face una cu pãmîntul, pe tine și pe copiii tãi din mijlocul tãu; și nu vor lãsa în tine piatrã pe piatrã, pentrucã n'ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetatã.”
Aceasta este ceea ce este menționat în epistola catre Romani capitolele 9-11, unde Pavel exprimă gândul Domnului cu privire la legarea lui Simeon și eliberarea acestuia. Acesta este un studiu corolar excelent pentru cei dintre voi cu gandul de a explora aceasta mai in profunzime. Voi sublinia aici doar că credința necesară pentru mântuire se bazează pe auz.
Rom 10:17  Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. 
Începând cu 73 d.Hr. (Masada) cu dispersia evreilor din țară, starea orașelor sale, casele si terenurile fiind cu totul părăsite acestea s-au implinit în cele din urmă. Dar Domnul a actionat în conformitate cu promisiunea Lui de a aduce poporul înapoi în țara promisă lor, si aceasta va aduce restituirea completă de la momentul stabilit a lui "Simeon."
Aceasta restituire vine în etape. Restituirea lui Simeon fiilor lui Israel a fost legata de aducerea de catre ei a lui Beniamin lui Iosif în Egipt. Și aceasta, prietenul meu este pentru mine o profeție foarte, foarte interesanta!
Gen 42:18  A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trãi. Eu mã tem de Dumnezeu! 19  Dacã sînteți oameni de treabã, sã rãmînã unul din frații voștri închis în temnița voastrã; iar ceilalți plecați, luați grîu ca sã vã hrãniți familiile, 20  și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînãr, pentru ca vorbele voastre sã fie puse astfel la încercare și sã scãpați de moarte.” Și așa au fãcut. 
Fiii lui Iacov au fost insarcinati pentru a aduce pe Ben-Oni/Beniamin lui Iosif în Egipt. Această sarcina pe care Iosif a dat-o fraților săi a fost îndeplinită, dar îndeplinirea arhetipului nu s-a implinit încă pe deplin. A început să fie îndeplinita atunci cand arhetipul lui Iosif a repetat sarcina aceasta fraților Lui, ucenicii galileeni. La ascensiunea lui Isus, atunci când a dat mesajul de plecare și sarcina pentru veacul acesta, următoarea întrebare și răspunsul au fost înregistrate pentru beneficiul nostru.
Fapte 1:6  Deci apostolii, pe cînd erau strînși laolaltã, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd sã așezi din nou Împãrãția lui Israel?” 7  El le-a rãspuns: „Nu este treaba voastrã sã știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatãl le-a pãstrat sub stãpînirea Sa. 8  Ci voi veți primi o putere, cînd Se va coborî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toatã Iudea, în Samaria, și pînã la marginile pãmîntului.”
Această călătorie importantă are nevoie de ceva timp, după cum comentariul perspicace al lui Iuda aduce ultimele două milenii în minte .
Gen 43:10  Cãci dacã n'am mai fi zãbovit, de douã ori ne-am fi întors pînã acum.”
Va fi continuat în Iosif și Beniamin - Partea a doua, cu voia Domnului.